Pe 26 octombrie 2007 scriam asta. Nu-mi vine sa cred ca au trecut doar 3 luni. Mi se pare o vesnicie. Astazi am vrut sa sterg. TOT. Brusc, nu mi-a mai placut ce am scris aici. Nu reprezinta nici jumatate din ceea ce sunt eu. Si nici nu am talent de scriitoare.
Am recitit posturile. Lucrurile cu adevarat importante ce mi s-au intamplat, starile mele, dezamagirile mele, bucuriile mele, se regasesc intr-o prea mica masura pe blogul asta. Nu am scris nimic despre ceea ce imi place cu adevarat, nimic despre ce nu-mi place, nimic despre cartile pe care le-am citit sau le voi citi, nimic despre povestile mele. Si nici nu cred ca o sa scriu, pentru ca am senzatia ca nu intereseaza pe nimeni. Le tin pentru mine.
Si atunci la ce-mi foloseste sa mai scriu aici? Asta ma tot intreb de cateva zile. Am scris cateva insemnari, mi s-au parut prea personale si le-am sters. M-am gandit sa revin la starea de dinainte de octombrie 2007, si anume simpla cititoare de bloguri.
Apoi … mi-am zis ca totusi scrierile astea (asa aberationiste si neinsemnate cum sunt ele), fac parte din mine. O sa le recitesc cu nostalgie peste cativa ani.
In plus, blogul asta “despre nimic” m-a ajutat sa-mi fac prieteni noi, sa interactionez cu oameni ce au preocupari similare cu ale mele, sa ies din rutina, sa comunic mai bine sau, dupa caz, sa scap de comunicare 
(le mai spun apropiatilor ‘citeste si tu pe blog ce mai fac‘).
O sa scriu in continuare. Mai bine, mai putin bine … asa cum o sa pot. The show must go on.
Multumim
bine ca ti-o trecut nebunia! cum sa nu scrii?
eu ce mai citesc?
:*:*:*:*
ciup ciup … n-are rost sa-ti pui astfel de intrebari … “de ce scriu?” … am si eu un post care trateaza subiectul, da mi-am dat seama ca … n-are rost (el – post-ul). scrii … pentru ca asa vrei. scrii pentru ca ai chemare. scrii pentru ca poate, la un moment dat, desi nu recomand, cineva va folosi un gand de-al tau, inserat intr-o fraza, pentru a-si pansa vreo “buba”. scrii in idea libertatii de exprimare. scrii “pentru ratoni, veverite, pisici si pentru ca-ti place” (heilt andressa). scrii pentru ca un gand sau o idee, bine transpuse in cuvinte, cantaresc mai mult decat 1000 de poze. scrii … ca sa-nveti sa scrii, iar dupa ce-ai invatat sa scrii … scrii pentru ca stii sa scrii. asadar … scrie.
[...] porneşte de la un comentariu postat aici, care devine articol de blog … chiar aici. Mi-am pus şi eu întrebarea asta: “De ce [...]
@Catalin: cu placere
@Somnoros: sa zicem ca mi-a trecut … si o sa scriu in continuare. pup you too
@Alin: Iti multumesc frumos. Ai dreptate, motive se gasesc cu nemiluita. Si da, poate ca scriu ca sa invat sa scriu … Problema mea era insa alta: ca nu reusesc sa scriu aici tot ce as vrea. Ma cenzurez. Nu sunt obisnuita sa am “public”. Nu am suficient curaj sa exprim tot ce as vrea, sa ma expun in fata unor necunoscuti. Recitesc si corectez posturile de nshpe ori pana sa le public. Dar o sa urmez sfatul tau: nu o sa ma mai perpelesc atata, o sa scriu si gata! Multumesc inca o data pentru incurajari!
Am un icon la lucru pe care nu pot sa il pun aici ca nu apare, dar ti s-ar potrivi foarte bine. Cand il folosesc pentru colegele mele scriu “slap”. /:) Cum adica sa stergi blogul? Cum adica nimic nu te reprezinta? Cum adica nu intereseaza pe nimeni? Tanti! Blogul e pentru sufletelul tau. Daca vine cineva sa comenteze il lasi, daca nu il trimiti la naiba, scrie pentru tine si ce te face pe tine fericita. Si sa vezi ce bine o sa te simti in legatura cu el. Mie imi place ce scrii aici si nu vreau sa vin la tine odata si sa imi scrie ca acest blog has been deleted.
@Tomatina: accept ‘slap-ul’
Ai dreptate, scriu pentru mine. Nu trebuie sa fie perfect, nu trebuie sa multumesc pe toata lumea … Iti multumesc mult pentru “Mie imi place ce scrii aici”… :-*
De multe ori mi-am inseninat ziua citind ce scrii, felul in care scrii si subiectele pe care le abordezi. Nu ajung de multe ori sa las comment ca citesc pe susta de la lucru cand prind un moment liber, dar citesc.
for sure it has to go on.
[...] de care te atasezi fara sa vrei. La trei luni dupa prima postare, Ciupercutza zicea ca scrie ‘despre nimic‘. De fapt… e un “nimic” consistent, cald, e ca si cum ai nimeri acasa ori [...]