“cu cine am iesit aseara la baut ?”

Asta a intrebat cineva pe nenea Google si a ajuns pe blogul meu.

Raspuns: Cu Ion, Vasilica si Gigel, dar cred ca intrebarea corecta era “ce naiba am baut aseara de nu-mi mai aduc aminte”

Asta e din ciclul “hai sa-l intreb pe google unde-mi sunt cheile”. Pe frigider.

Pentru ca maine este ziua copilului, Metropotam s-a gandit sa sarbatoreasca prin joaca. Sincer, mie mi-e dor de Ratele si Vanatorii

Vino si tu!

Astazi este ziua mondiala anti-fumat. Aceasta zi este marcata (evit sa folosesc “sarbatorita” cum am vazut prin toate comunicatele de presa) incepand cu anul 1988.

In toata lumea se organizeaza diverse actiuni menite sa sensibilizeze fumatorii si sa-i convinga sa renunte la acest viciu. In Bucuresti se vor instala corturi speciale unde se vor putea masura gratuit varsta plamanului si concentratia de monoxid de carbon in aerul expirat.

In acest an sloganul propus de Organizatia Mondiala a Sanatatii este “Tinerete fara tutun”.

Eu o sa incerc sa fumez mai putin astazi. Chiar sunt curioasa cat o sa rezist fara tigara.

Am foarte putin timp la dispozitie, asa ca … pe scurt:

Ieri a fost o zi de cosmar. La ora 14 m-am intors de la gara (am condus-o pe mama). La 14.15 primesc mesaj de la sefu’: “am nevoie de 2 manuale pana maine dimineata”. Prima reactie a mea: LOL.  A doua reactie: e imposibil!!! Manualele trebuiau facute si traduse in limba rusa pana a doua zi. A, si aplicatiile respective erau inca in lucru . Dupa o ora radeam nervos. “Avem productie in seara asta la 9″ (programatorii stiu ce inseamna asta)

Ok, toata lumea s-a mobilizat, era agitatie in firma, messengeru’ era incins la maxim. Dupa 2 ore se schimba prioritatile pentru ca si aplicatiile in sine trebuiau traduse in rusa. Asta inseamna ca trebuia sa astept terminarea traducerii ca sa pot face printscreenuri. Adica undeva pe la 12 noaptea ar fi trebuit sa ma apuc de lucru. In fine, ne-am apucat toti de treaba boscorodind. Eu incercam sa incropesc un fel de ”FAQ for users” pentru ca era evident ca nu aveam timp sa intru in detalii.

La ora 21.00 intram toti in conferinta pe messenger: “productia s-a amanat pentru luni”. In sfarsit si-a dat cineva seama ca nici daca tampeam muncind, nu am fi putut livra in seara aia. Drept pentru care am inchis calculatorul si am plecat acasa.  

Azi o luam de la capat. Nu stiu pana la cat se va intinde ziua de lucru. So, ma cufund in fisierele si printscreenurile mele. Brb.

Am mai trecut de un hop.

Operatia a decurs bine. Ieri am fost foarte stresata pentru ca nu aveam vesti de la mama, dar apoi m-am relaxat pentru ca m-a sunat pe la 15.30 sa-mi spuna ca a scapat. I-a fost foarte frica (na, e operatie), dar a fost curajoasa si a trecut cu bine. Am fost aseara pe la ea si am stat de vorba. Partea nasoala a fost ca pacientii stateau cate doi in pat, in saloane mixte, barbati cu femei. Mda, nu mai comentez nimic. Bine macar ca spitalul este foarte curat si ca nu a trebuit sa fie internata decat 2 nopti.

Am vorbit cu ea de dimineata si mi-a spus ca i-au dat jos bandajul si ca VEDE (un pic in ceata, dar vede). Eram ingrijorata pentru ca ieri, pe masa de operatie, doctorita i-a spus ca a venit prea tarziu si cataracta e mult prea avansata. Biata mama, ce-o fi fost in sufletul ei … numai ea stie.

Acum se pregateste de externare si o sa plece acasa. Sper sa suporte cu bine drumul cu trenul. Eu i-am propus sa ramana la mine inca o zi, dar vrea acasa la ea. S-a saturat de Bucuresti si de spitale. O inteleg. Ca si eu m-am saturat … Ultimele 2 luni au fost foarte grele. Bine ca au trecut.

Si cu asta cred ca am terminat seria posturilor despre boli si spitale. Cel putin o perioada … Multumesc celor care mi-au trimis comentarii cu urari de bine pentru mine si mama. Le multumesc si celor care mi-au suportat angoasele pe messenger

Eu va doresc sa fiti sanatosi (si voi, si parintii vostri). Si musai sa va faceti controale si analize in mod regulat ca sa nu ajungeti la spital in ultima clipa. E o experienta traumatizanta. Si pentru pacient, si pentru familie.

Sunt obosita. Dupa o noapte in care am dormit pe fotoliu expandat ,  m-am trezit la 5.30. Cred ca am mai zis-o pe aici: singura scuza pentru trezirea la aceasta ora imposibila este plecatul la MARE!!!!! Dar nu, eu nu am plecat la mare, ci la spital. La ora 7.00, chioara de somn, eram la Fundeni. Doctora tatei era in operatie (deja). Am asteptat. Dupa o jumatate de ora, a iesit, l-a consultat pe tata si i-a spus sa faca o ecografie. Programul la ecografie e de la 10.00. Am asteptat.

Intre timp, am urcat-o pe mama intr-un taxi si am expediat-o la alt spital, ala de ochi.

Pe la 9.30, a venit doctorita de la ecografie, i-am bagat trimiterea sub nas, am clipit din gene si i-am spus ca avem tren la 11 si ne grabim. Am mintit, dar mi-era somn si vroiam sa plec. Am asteptat. Putin, de data asta. Dupa ecografie, urma scoaterea ultimului dren de catre asistenta sefa. Am asteptat. Pe la 11 am fost gata de plecare.

Ne-am urcat in taxi si am plecat spre spitalul de ochi. Mama se internase deja, i se luase sange si manca un mar. I-am luat un vraf de ziare si niste apa plata, am mai stat putin cu ea si am plecat la gara, sa-l duc pe tata. Am baut o cafea la McDonalds, ca sa avem motiv sa stam jos Ca aveam o ora de asteptat. Intr-un final, l-am urcat pe tata in tren, iar eu m-am indreptat spre birou.

Am ajuns obosita si lipsita de orice chef de munca. Drept pentru care nu am facut nimic. A, ba da, am mai citit niste bloage, da’ e ca si cand n-am facut nimic.

Iar acum scriu in jurnal acest post insipid, incolor si inodor. Maine dimineata o opereaza pe mama.

Sunt obosita.

PS Voi ce mai faceti? Cum o mai duceti?

Bai tovarasi, eu am o propunere: sa mergem la serviciu pe rand!!! Si anume fiecare sector sa inceapa programul la alta ora. Sectorul 1 intre 7 si 8, sectorul 2 intre 8 si 9, etc. Pentru ca nu se mai poate circula dimineata fratilor! Da, stiu, m-am trezit si eu sa spun asta ….

Eu am MARELE NOROC de a lucra foarte aproape de casa, dar azi dimineata a trebuit sa ajung in piata romana la doctor si, in marea mea naivitate, am zis sa folosesc transportul de suprafata (in speta troleul 86). Care troleu a facut juma’ de ora numai pe Vatra Luminoasa (pe jos fac un sfert de ora de la un capat la altul). S-a miscat cu viteza rimei.

Cred ca daca ar trebui sa fac drumul asta zilnic, m-as imbolnavi de nervi. De fapt, a fost o perioada de cativa ani buni, cand am traversat Bucurestiul de la un capat la celalalt. Ma miram atunci de ce sunt obosita tot timpul. Pai da .. ajungeam varza la serviciu, stateam acolo 9-10 ore si apoi mai faceam 2 ore la intors.

So, propunerea mea e sa mergem la birou pe rand. Si eventual in zilele cu sot sa mearga doamnele, iar in alea fara sot domnii. Sau invers. Sau sa ne cumparam toti elicoptere. Sau sa se faca telegondola ca la Mamaia. Sau sa ne creasca aripi. Sau sa ….

S-a mai dus un weekend … Toata ziua de ieri am spalat si am facut curatenie (most of the time) pentru ca astept musafiri maine. Aseara am vrut sa ma uit la un film si am adormit dupa 10 minute. M-am trezit azi de dimineata si am plecat la piata. Mi-era pofta de mamaliguta cu branza si smantana. Si asta am papat. Mi-am mai luat si o gramada de fructe pentru ca saptamana viitoare o sa cam fiu pe drumuri si e bine sa ai un fruct in geanta (eviti astfel sa intri la mecdo sau la che-ef-si). 

In seara asta m-am plimbat prin oras. Am trecut si pe la Motoare, dar era prea aglomerat si n-am avut rabdare sa stau pana la concert (Vita de vie). Cu ocazia asta am vazut o gramada de baieti tineri, frumusei la fatza, dar cu burta … Generatia asta nu face miscare deloc. Mai copii e sanatatea voastra in joc … Uite asa o sa va treziti la 30 de ani cu tensiune mare si cu colesterolul dat peste cap. Read the rest of this entry »

Eu cred ca secretara Dlui Ontanu imi citeste blogul si a vazut ca-s suparata pe el din cauza cainilor vagabonzi care m-au atacat acum vreo 2 nopti.

Ca sa ma impace si-a trimis oamenii la usa mea pentru a-mi imbogati colectia de tricouri cu 3 bucati. Sunt rosii si inscriptionate cu PSD – Ontanu. Am primit masura M, L si XL. S-or fi gandit ca daca mai bag multa ciocolata in mine o sa ajung in curand de la masura S la XXL.

Bun, deci am 3 tricouri rosii cu trandafirasi. Pentru ca eu nu votez in Bucuresti, fac un pustiu de bine si donez doua. Unu il pastrez, ca azi am de spalat geamuri si nu stiam cu ce sa ma imbrac :P Ma, da’ nu puteau sa dea si ei o fusta sau o pereche de blugi? Ca mi-e lene sa ma duc la cumparaturi

Ia tricou’ neamuleeeeeeeee!

Dupa ce am luat treapta a 2-a (adica la sfarsitul clasei a 10-a), fratele meu mi-a facut cadou un radiocasetofon si o caseta. Era albumul celor de la A-HA – Hunting High and Low. El era deja fan, eu urma sa devin. Ascultam muzica lor in disperare, stiam versurile, iar cei 3 norvegieni erau tineri si draguti… Muzica lor era (si este) altfel. O muzica ce nu se demodeaza.

Prin clasa a 12-a se infiintase primul post de radio local (era de fapt in Galati si se chema Radio Alfa), iar eu il ascultam in fiecare seara in timp ce imi faceam lectiile. Tin minte ca scriam scrisori cu preferintele mele muzicale pentru emisiunea Top 40, eram citata la radio si plesneam de mandrie Se organizau tot felul de concursuri de recunoastere a unei melodii, iar eu in loc sa invat pentru teze, dadeam telefoane la radio Na, era o chestie sa stie toata clasa ca ai sunat si ai stiut raspunsul corect!!! Mai ales la melodii pe care nu prea le stia lumea. Read the rest of this entry »