… sau 10 motive pentru care citesc bloguri scrise de fete:

1. pentru că (de cele mai multe ori) fetele sunt mai bune la limba română decât băieţii
2. pentru că scriu îngrijit
3. pentru că citesc şi altceva decât alte bloguri
4. pentru că nu sunt interesate de trafic, SEO şi alte nebunii din astea
5. pentru că nu se implică în scandaluri
6. pentru că sunt drăguţe (ele, ca persoane)
7. pentru că răspund la comentarii
8. pentru că nu înjură
9. pentru că nu sar imediat să scrie despre toate subiectele “la modă” pe care le-am citit deja pe alte tzshpe bloguri
10. pentru că ştiu să povestească

Bonus: pentru că nu vor link exchange (într-un an de zile nu am primit nici măcar o solicitare de acest fel de la o fată)

Contrar părerilor generale, pe blogurile de fete (cel puţin pe alea pe care le citesc eu) nu apar sfaturi despre cum să te epilezi singură acasă, cum să-ţi seduci iubitul din 3 mişcări sau ce genţi se mai poartă sezonul ăsta (apropo, fetelor, mă lămureşte şi pe mine cineva dacă mai e la modă movul? ). În schimb poţi citi păreri despre cărţi, întâmplări hazlii, scrieri literare, jurnale de călătorie, recomandari, etc. Şi totuşi, fetele nu sunt extrem de vizibile în blogosfera românească (după părerea mea), deşi unele au bloguri foarte bune.

Aşa că în acest weekend promovăm fetele! Ce, numai băieţii să se ajute între ei??? Nu o să îi spun leapşă (pentru că mă enervează cuvântul). O numim RECLAMĂ! Da, pe faţă.

Regula e simplă: eu recomand bloguri de fete, ele la rândul lor recomandă tot bloguri de fete şi tot aşa (nu contează câte 1, 2, 3 …). Ce ziceţi, vă băgaţi? Recomandările se pot face pe blogurile voastre sau în comentariile acestui post (o să intre probabil la moderare dacă au mai mult de 2 link-uri, dar o să le aprob eu de la “panou” )

Tomata, Miruna, Smilla, Jen, Oana, Suzi voi ce bloguri “de damă” citiţi?

PS Bineînţeles că oricine poate face recomandări, chiar şi domnii

Azi ne îmbrăcăm în costume ciudate, scobim dovleci şi punem lumânări în ei, apoi mergem la colindat din casă în casă strigând de după măşti: TRICK OR TREAT? Primim bomboane pentru asta.

Dacă suntem în SUA sau în UK, of course.

Dacă suntem în Romania, muncim cu drag şi spor, că-i sfârşit de lună şi avem treabă. O plăcintă de bostan aş manca totuşi

In continuare sunt foarte ocupata la birou si din cauza asta cand ajung acasa nu vreau decat sa fac dus si sa dorm. Pentru ca a doua zi sa o iau de la capat. Am intrat iar in rutina aia serviciu – acasa -serviciu din care mi-e destul de greu sa ies.

Zilele sunt la fel, nu se intampla nimic deosebit. Stiu, e doar o perioada si o sa treaca. Acum se intuneca mai devreme si parca ai senzatia ca nu-ti ramane timp de nimic. Organismul “vede” bezna afara si cere somn. Ma simt si destul de rau in ultimele zile, nu stiu ce am (de fapt stiu, dar ma fac ca nu stiu). Mi-am facut programare la Medicover pentru saptamana viitoare. M-am uitat in seara asta pe analizele de acum 2 saptamani (le vad online) si m-am ingrozit: feritina mea (cea care indica depozitele de fier din sange) e 1.9 in conditiile in care valoarea normala e 13. Deci naspa. Si ma mai mir de ce sunt obosita si fara vlaga. Dragi colegi, daca o sa ma vedeti muscand din gard puteti sa-mi urati pofta buna. Probabil meniul meu in urmatoarele luni va fi fier cu paine, fier la gratar, fier pane, fier cu crema, fier cu lamaie, etc.

Ma uitam de dimineata la stiri in timp ce ma imbracam. De cand s-a dat legea aia cu amestescarea in parti egale a stirilor pozitive cu cele negative, e de-a dreptul hilar sa urmaresti un jurnal. Crainica vorbeste super serios despre un accident cu morti si apoi in secunda 2 ma delecteaza (pe acelasi ton aproape) cu o stire despre o pisica ce a ajuns sefa intr-o statie a metroului japonez. Dupa care mai baga o stire cu criza (de la altii, ca la noi totul e infloritor si duduie) si apoi iar ceva ce se vrea a fi de ras. Un amalgam de informatii din care nu retin nimic (ba uite ca am retinut faza cu pisica!).

Ar trebui sa imi fac si eu posturile la fel: una calda, una rece. P’aia rece v-am servit-o deja. Ca stire pozitiva bagam in program informatia ca am caldura in casa (evident ca acum e cald si afara – ce va spuneam eu???). Acum stau in tricou cu maneca scurta. Bun asa.

Sanatate s-avem oameni buni, ca celelalte le-om rezolva.

Dupa o zi extrem de incarcata, cu o gramada de emailuri de citit, cu o testare care nu a mers deloc bine si cu multe alte tampenii pe cap, tot ce-mi doresc este sa zac in fotoliu si sa ma uit la Seinfeld. Asa ca zis si facut. Vestea buna a zilei de azi este ca temperatura caloriferului meu nu mai e 0 grade, ci un pic mai mult. Macar am iluzia de caldura. Tot nu pot sa stau fara sosete, dar sa zicem ca nu e o tragedie asa de mare.

Buuuuun si cum stateam eu linistita in fotoliu incercand sa ma relaxez (acum e pauza de Seinfeld), aud un zgomot suspect. Ei bine ma bazaie ditamai musca! Stiti genul, musca din aia gigantica. Bzzzzzzzzzzzz! Stop. Bzzzzzzzzzzzz! Stop! Am deschis geamul in ideea ca iese afara. Da’ ce-i proasta? Am inchis geamul ca se facea frig degeaba. I-am facut vant spre bucatarie. A stat o perioada pe hol, nu i-a placut si s-a intors. Bzzzzzzzzzzzzz! Grrrrrrrr. Acum sta pe masa si se uita la tv. Mda. Cred ca dormim impreuna in noaptea asta. Ma gandesc ca o fi Fat Frumos care a venit sa ma viziteze deghizat in musca. Ar trebui sa o/il pup? A nu, asta era la broaste. Oh well, macar sa-i dau un suc ceva, sa nu spuna ca-s gazda zgarcita. Pe muscoi (m-am decis sa-l fac mascul) l-am botezat Dodo.

Da, incerc sa va comunic ca sunt varza de oboseala si nu pot sa produc ceva inteligent la ora asta.

Stimaţi telespectatori/preacinstită adunare/măi dragă jurnalule,

Acum câteva zile, în urma unui post în care vă povesteam cum n-am eu noroc de becuri şi cum nu mă pricep să repar lustre, mi s-a sugerat din public cum că aş avea nevoie de un soţ. Aparent asta ar fi soluţia la orice, soţul fiind înzestrat apriori, prin însăşi denumirea lui, cu însuşiri tămăduitoare de orice.

Trecând peste faptul că singurul motiv real pentru care m-aş mărita la momentul de faţă ar fi posibilitatea de a împarţi frăţeşte un credit pentru o casă (lucru riscant totuşi, având în vedere că dobânzile sunt obscene), am decis să purced la căutarea unui soţ (bine, mint, m-aş mărita cu Reynaldo Gianecchini chiar dacă n-ar avea bani de casă ). În sensul că m-am gândit “da, ar fi cazul”. Şi atât.

Bun. Şi pentru că o domnişoară aflată în căutarea unui soţ trebuie să fie sexi (dragostea nu trece mai întâi prin stomac, contrar celor spuse de bunicile noastre), îmi imaginez că ar trebui să stau în casă numai cu dezabieuri din alea ca-n reviste, să fiu tot timpul coafată, machiată, aranjată. Că poate bate soţul la uşă şi nu vreau să mă vadă în trening, nu? Perfect până aici. Cu teoria stăm bine. Practica, ne omoară.

Vin de la birou. Intru în casă şi mă lepăd de geaca groasă. Rămân în “echipamentul” de serviciu pentru o perioadă. Teoretic, ar trebui să fac un duş cald şi să-mi pun un furoas sexy şi un capot de mătase. Practic, ies din baie şi la 15 minute după aia îmi clănţăne dinţii în gură. Aşa că în loc de capot, pun tricou şi pijama de finet. Teoretic, degeţelele mele drăgălaşe de la picioruşe ar trebui să se lăfăie într-un papucel sexi, cu toc (aşa am văzut eu în filme la femeile fatale). Practic, punem şosete de bumbac şi totoşi groşi ca să ţină de cald. Mă aşez la calculator ca să scriu pe blog şi să citesc ce-au mai produs alţii. După un sfert de oră îmi îngheaţă mâinile şi mai trag un hanorac pe deasupra pijamalei. Din ce în ce mai sexi. Între timp mă duc în bucătărie şi dau drumul la cuptor pe post de aerotermă. Măcar acolo să fie cald. Fumez o ţigară la căldurică şi apoi vin iar în frigider cameră la calculator. Îmi pun un film. Mi-e frig, aşa că mai iau şi un halat din ăla mare de baie pe mine. Gluga hanoracului e deja pe cap. Înfofolită ca o băbuţă, aştept plină de speranţe să-mi bată Făt Frumos la uşă. Probabil vom face sex cu şosetele în picioare şi cu flanelele pe noi. El are avantajul că poate purta izmene. De-a dreptul erotic.

Vezi, d’aia nu mă mărit eu. Din cauza RADET-ului. BĂĂĂĂĂĂĂ, DAŢI DRUMUL LA CĂLDURĂĂĂĂĂĂĂ! Că din cauza voastră nu pot sa fiu eu femme fatale, damn it!

Acu’ pe bune, e un frig de mori la mine în casă. Şi pun pariu că după ce se dă drumul la căldură (cică pe 1 noiembrie – Doamne Ajută), o să se încălzească şi afară. În fiecare toamnă e aceeaşi poveste. Dacă nu răcesc până atunci, mare minune.

PS Ştiu că te încălzeşti dacă faci amor. Problema e că transpiri şi apoi stai tot în camera aia friguroasă. Uite aşa te pomeneşti cu o gripă de toată frumuseţea…

Pentru că azi e sărbătoare, jurnalul Ciupercutzei vă invită la masă! Virtual, desigur, pentru că mă îndoiesc că încap 100 şi ceva de persoane în garsoniera mea

Aşadar să gătim împreună Ciupercuţe umplute.

Ingrediente:

- jumătate de kilogram de ciuperci albe, mari şi dornice … de a fi umplute cu diverse
- o jumătate de piept de pui rătăcit prin congelator şi descoperit cu ocazia dezgheţării frigiderului
- o roşie coaptă şi durdulie
- caşcaval
- sorţ de bucătărie
- muzică
- cuptor încins

Read the rest of this entry »

Eu sunt jurnalul Ciupercutzei şi astăzi este ziua mea! Împlinesc un anişor!

Acum exact un an, pe 26 octombrie 2007, mă năşteam din dorinţa stăpânei mele de a-şi exprima online gândurile, nervii, bucuriile, tristeţile, părerile, aberaţiile …

Ce a însemnat anul acesta pentru mine?

Statistic: 411 posturi, 4004 comentarii şi 65920 page views.

Ne-statistic: o grămadă de oameni cunoscuţi, câţiva prieteni noi adăugaţi pe răboj, lucruri frumoase, întâlniri, reţete, bucurii, necazuri, speranţe, iubire, dezamăgiri, cititori fideli, geamuri spălate pe ploaie, posturi haioase ca ăsta sau mai puţin haioase … Să nu uit de pagerank 0.
Adevărul este că nici nu ştiu cum a trecut anul ăsta, pe cuvânt!

Vă mulţumesc vouă celor care mă citiţi zilnic, vă mulţumesc celor care vă rupeţi din timpul vostru să scrieţi 2-3 rânduri în comentarii şi vă asigur că stăpâna mea vă preţuieşte şi îşi doreşte să mai petreacă un an alături de voi (chiar dacă se gândeşte săptămânal să mă şteargă – eh, aşa-s femeile!)

Şi gata că ne emoţionăm prea tare! Un, doi, trei şi … Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască, La muuuulti ani! Liber la tort şi şampanie!

Şi să nu uit: astăzi este ziua unui coleg drag mie care, mai nou, mă răsfoieşte zilnic şi uneori îmi furnizează poze pentru blog. LA MULŢI ANI, S! Fetele de la firmă te pupă şi speră să mănânce prăjituri luni dimineaţă. PS. Să vii bărbierit că avem de gând să te pupăm şi în realitate.

Ce bine! Dorm cu o oră în plus în noaptea asta pentru că ora 4 devine 3. Adică ora 8 (când voiam să mă trezesc) devine 7. Deci dorm până la 9. Care de fapt e 8. Clar, nu?

Mă apuc să număr câte ceasuri am în casă. Păi să vedem: 2 telefoane mobile care trebuie ajustate, ceasul de la televizor, 2 ceasuri de mână, 2 ceasuri în cameră, 1 ceas în bucătărie. 8! Şi cu toate astea mi se întâmplă să întârzii la birou. Pfffff…. Îmi fac autocritica.

Cred că trebuie să modific ora şi pe blog. Să-mi bag nasu’ prin setări. Uf, şi când mă gândesc că o să pierd ora asta la primăvară. Mda, ce probleme am şi eu. Deci pe ceasuri, la atac!

Pe repede înainte:

Trezit, făcut cafea la fierbător (că la mine în bloc s-a spart o ţeava şi nu am avut gaze 2 zile), băut cafea, plecat în târg să cheltui bani.
Cumpărat ghete noi (cu toc, mamă!) şi o bluziţă noua (nu trebuia neapărat, da’ s-a lipit de mine).
Venit acasă şi dezgheţat frigiderul. Constatat că tot nu s-a dat drumul la gaze, aşa că am plecat din nou.
Mâncat şniţel crocant, băut suc şi bârfit cu Dr. iLL.
Întors acasă, scris asta pe blog, film şi somn. Gata.

Ştiu, boring. Dar ce, voi aţi făcut chestii mai interesante?

Si nici macar nu mi-am dat seama. Ia uitati ce am cumparat eu (pe principiul e galbena si are floricele bleu, deci e nemaipomenita):

Si daca nu se intelege prea bine ce scrie (am niste abilitati fotografice – o minunatie!), va spun eu: Hartie igienica reciclabila Comfort 2. “Comfort” 1 n-am gasit. Si nici d’aia decomandata. Eu sper ca s-a pierdut ceva pe la traducere, ca zau daca imi vine sa o reciclez.