Draga jurnalule,

A fost pentru mine un an destul de greu, dar faptul ca te-am avut pe tine a facut ca uneori sa-mi fie mai usor. Stii ca ambii mei parinti au fost operati la interval de cateva luni. Slava Domnului ca ei sunt bine acum. Urmeaza un an la fel de greu pentru mine (cel putin prima luna a lui 2009 va fi dificila) si sper ca imi vei fi alaturi.

Iti multumesc ca m-ai ajutat sa cunosc atatia oameni noi. Unii dintre ei mi-au devenit prieteni, altii doar cititori fideli (poate doar distanta i-a impiedicat sa intre in prima categorie).

Poate nu esti cel mai elevat jurnal din lume sau cel mai citit, dar stiu ca EU te voi citi cu placere peste 10 ani…

Ce-mi doresc pentru 2009?

• Pai in primul rand sa fiu sanatoasa si sa trec cu bine de luna ianuarie.
• Apoi imi doresc sa am putere de munca si sa-mi pot face treburile cum trebuie la serviciu. Cu criza asta care ne pandeste nu e de glumit.
• Imi doresc sa am parte de acea vacanta in strainatate pe care mi-o doresc de atatia ani.
• Vreau sa fiu inconjurata de oameni care tin la mine si sa-mi gasesc un partener care sa ma faca sa rid, care sa ma accepte chiar si cand sunt botoasa sau imi plang de mila si care sa ma respecte.
• Sa-mi vad mai des familia
• ah, sa-mi gasesc o pereche de cizme care sa-mi vina si pe care sa mi le permit  :P  (sa nu uitam ca sunt femeie)

Si gata. Ca am bagaje de facut. Plec in Bulgaria unde voi petrece Revelionul. Ma gasiti aici. O sa revin cu impresii si poze la anu’

Ciupercutza va doreste petrecere frumoasa si LA MULTI ANI! Ne intalnim din nou in 2009. Sa fiti iubiti

Sper ca ati petrecut un Craciun frumos, ca ati mancat numai bunatati si ca ati primit cadouri multe de la Mos Craciun. Eu am mancat sarmalute cu mamaliga si apoi cozonac. Si ca sa le “dau jos” am facut azi o plimbare printr-un oras aproape pustiu. Afara este foarte frig si mi-au cam inghetat picioarele si obrajii. Dar nu-i nimic, chiar acum se face in bucatarie o mamaliguta calda

Am pozat si Dunarea, dar de sus, de pe faleza. Nu am mai coborat pe mal pentru ca era prea frig. Aici a nins putin si ieri si azi. Click pe fotografie pentru a vedea mai multe.

Din vacanta:

• Trezirea pe la 10 si ceva. Cafeaua si micul dejun erau deja pe masa.
• Mancat paine prajita. Buuuuuun. Trebuie sa-mi iau neaparat un prajitor cand ajung la Bucuresti!
• Plecat pe jos prin targ sa caut un acumulator nou pentru telefon. Am gasit dintr-a treia incercare (Germanos, Vodafone, Cosmote). Sper sa ma tina macar un an.
• In continuare ma minunez cat de mici mi se par acum distantele in oras …
• N-am coborat pe faleza sa fac poze. Oricum nu era vizibilitate buna si nu se vedeau Muntii Macinului.
• Am intrat in magazinul Walmart (un fel de Bucur Obor mai mic) si mi-am cautat cizme. M-am enervat ingrozitor pentru ca nu mi-a venit nici o pereche. Toate erau facute pentru femei cu betze in loc de picioare.
• Mi-am cumparat in schimb o poseta mare in care sa-mi incapa orice si o bluza cu margelute colorate pentru Revelion (de fapt astea au fost cadou de la Mosu)
• A fost foarte haios (NOT) cum m-au sunat toata ziua diversi clienti, care nu stiau ca sunt in concediu, si cum dadeam eu indicatii in autobuz (selectati optiunea aia, bagati factura de mana samd). Ai mei parinti m-au intrebat daca asa imi suna mereu telefonul. Nu, de obicei e mai rau Cel mai tare m-a enervat o cucoana care m-a sunat cu scopul clar de a se certa cu mine si care a reusit sa imi strice ziua. Mda, asa imi trebuie daca numele meu si numarul de telefon au fost trimise la 75 de firme cu mentiunea “pentru orice nelamuriri sau probleme sunati-o pe donshoara…“. Si lumea a sunat! Pentru ORICE.
• Mama tocmai a intrat in birou si mi-a spus ca afara ploua. Great. Voiam sa ies pe afara sa vad luminitele.
• De ce zilele de concediu trec atat de repede???
• Mi-am propus sa fac o gramada de lucruri si nu sunt in stare. Ca de exemplu sa dorm la pranz. Sau dupa. Avand in vedere ca azi am luat masa la 15.30, ar fi trebuit sa adorm pe la 16.00. Da’ ce, crezi ca-mi venea somnul??? Am bananait aiurea pe net. De obicei cand sunt la birou ma ia un sooooomn pe la 4. Dar acasa, in concediu, IOC. 
• Logic ca daca eu nu am carat patinele dupa mine, aici mi-a venit cheful de patinat. Si tocmai s-a redeschis patinoarul in Braila …

Have yourself a merry little Christmas /Let your heart be light …

Am ajuns cu bine acasa la ai mei. Drumul a fost ok, nu a fost foarte aglomerat trenul. Probabil ca multa lume inca mai lucreaza zilele astea sau au plecat deja din weekend spre alte zari. Am observat ca CFR-ul a suplimentat numarul de trenuri si a bagat mai multe accelerate. M-a costat numai 30 de RON biletul (de obicei plateam cam 50 la intercity).

Acasa e bine, am mancat deja niste placinta cu mere si nuca si am pus globuri in brad. Intru in modul de leneveala, adica dupa ce o sa arunc un ochi pe bloguri, o sa ma bag in pat. Ca de-aia am venit aici: sa ma odihnesc.

Maine o sa ies la plimbare si sper sa fie o zi la fel de frumoasa ca azi. Daca ajung pe faleza o sa fac poze cu Dunarea iarna.

Voi? Sanatosi si voiosi? Va multumesc mult pentru urari si sper ca veti avea niste Sarbatori asa cum vi le doriti! Over & out.

Prima zi a debutat cu somn. Adica m-am trezit la 11.30 cu putina mahmureala. N-am baut decat un Campari orange si un pahar cu vin aseara, dar pesemne ca nu mai sunt obisnuita sa beau alcool …

Am petrecut aseara cu colegii in Trafalgar. Eu mergeam des intr-o vreme acolo si imi placea atmosfera de pub. Numai ca seara trecuta, nu stiu din ce motiv, voiau sa ne faca sa credem ca suntem intr-un club. Drept pentru care dj-ul locului a pus numai muzica house! La maxim! Trebuia sa zbieri ca sa te auda vecinul de masa. Am rezistat eroic pana la 11.30. Pacat de muzica aia super zgomotoasa, ca altfel a fost foarte frumos. Am schimbat cadouri intre noi, ne-am pozat, am baut vin.

La pranz am plecat prin oras sa-mi ridic un card de la ING (ca-mi expirase cel vechi) si, daca tot eram prin zona, am intrat la Dalles pentru ceva cadouri. In afara de globulete, lumanarele si ceva bijuterii de argint, nu prea gaseai mare lucru. Mi-au placut niste abtibilduri care se lipeau pe orice si se scoteau usor, dar mi s-au parut scumpe (59 RON cam 10 figurine). Am cumparat pana la urma niste trufe de ciocolata pe care le voi face cadou.

A, si pentru ca am scris pe blog ca nu am timp sa-mi cumpar un bradut, am primit unul cadou de la un coleg. E frumos si are si luminite. Acum nu-mi ramane decat sa-l astept pe Mos Craciun

PS Probabil voi scrie mai rar in zilele urmatoare. Sunt in concediu si voi pleca in vizita la parinti si apoi in Bulgaria.

Am avut o zi foarte incarcata din punct de vedere emotional, pentru ca:

am luat o decizie foarte importanta pe care o tot amanam de luni bune. Sunt inca sub impresia momentului.

am avut o discutie care mi-a dat mult de gandit. Genul acela de lucruri pe care ti le spune un om caruia ii pasa de tine si vrea sa-ti fie bine. Chiar daca initial te cearta. Concluzia a fost ca trebuie sa gandesc pozitiv si sa fiu optimista. Eh …

am impodobit bradul la firma, am ascultat Felis navidad (care tinde sa devina hit si are proprietatea de a-ti ramane in cap toata ziua) si ne-am simtit bine. La un moment dat am spus ca vreau sa agat si eu un glob, dar mi-a iesit “blog”

am primit niste cadouri haioase de la Mos:

O pernuta foarte huggable

Read the rest of this entry »

Mai sunt cateva zile pana la vacanta si nu simt deloc vreo chestie mai speciala. Doar panica, pentru ca am atatea de facut si de cumparat. Si nu stiu in cate parti sa ma impart weekendul asta ca sa apuc sa vad pe toata lumea inainte de a pleca.

Eu tot astept sa-mi vina dispozitia aia de Craciun, dar zau ca in afara de “aoleo, pentru frate-miu ce sa cumpar?” nimic nu-mi trece prin cap. Am renuntat si la ideea de a-mi cumpara un bradut pentru ca nu am timp sa alerg dupa el. In plus, va ramane singur acasa pentru ca eu plec din Bucuresti.

Nu mai am timp nici de citit bloguri, citesc titlurile din reader pe fuga si tare imi pare rau ca nu pot sa le savurez pe indelete si sa le comentez.

Vineri seara se anunta un fel de petrecere de firma in care vom schimba cadouri intre noi. Trebuie sa cumpar ceva pentru un coleg stelist

Esk ma intreaba de ce mi-e dor (o leapsa mai veche). Adevarul e ca nu prea stiu. Poate doar de zilele cand nu aveam griji, cand ne strangeam toti copiii din familie (veri si verisoare) si il asteptam pe mosu, repetand in gand poezia pe care trebuia sa o spunem. Acum imi pare bine ca nu trebuie sa mai spun nici o poezie. Ce-i drept nici asa de multe cadouri nu mai primesc. O fi vreo legatura? Hmmmm … Si cred ca mi-e dor sa spun ‘te iubesc’ fara teama ca el va zambi jenat gandindu-se la alta (da, mi s-a intamplat).

Lene Barbie vrea sa stie ce ma enerveaza de Craciun. In primul rand ma enerveaza aglomeratia din trenuri si faptul ca trebuie sa-mi iau bilet din timp. De exemplu, candva saptamana asta, va trebui sa fac o vizita la agentia de voiaj. Dar asta presupune sa stiu exact cand vreau sa plec. Si eu nu stiu. Asa ca o sa aman pana in ultimul moment si o sa ma enervez in gara la coada. Sau o sa plec cu masina unui coleg. Dar asta inseamna sa stau aici pana marti. Si eu nu vreau asta. Pfff … Dificil.

In al doilea rand ma enerveaza toate preparatele grele care se mananca de Craciun. In afara de sarmale, pe care le consum in cantitati moderate (4-8 bucati pe sezon). Nu mananc toba, racitura, caltabos, carnati, sorici. Acum sa nu dati cu pietre in mine!!! Mananc in schimb in cantitati industriale si la orice ora salata boeuf si prajituri. Anul asta o sa stam mai slabut la capitolul asta pentru ca toata familia tine regim. Asa ca o sa papam placinta cu mere si nuci facuta cu zahar pentru diabetici. Ma mai enerveaza ceva in mod special la Craciunul de anul asta: ceea ce-mi doresc eu nu se poate cumpara cu bani si degeaba ii cer Mosului sa-mi aduca.

Oi fi eu singura care nu simte “spiritul craciunului”? Poate se manifesta numai la anumite ore si pe anumite suprafete, in conditii speciale de temperatura si presiune, zic. Ca tot nu am inteles ce inseamna. Ma indoiesc ca ar trebui sa aiba vreo legatura cu panica.

Vecina de deasupra are obiceiul sa asculte muzica in diminetile de weekend. De fapt numai sambata si duminica dimineata simt ca am o vecina. Nu ma deranjeaza ca pune muzica tare pentru ca am senzatia ca avem acelasi playlist in winamp Asa am dedus ca e tipa Bine, am vazut si rufele pe care le atarna la uscat, dar asta-i partea a doua. In dimineata asta m-a trezit cu You got the love. Si mi-a placut. Asa ca imaginati-va o Ciupercutza, abia trezita din somn, dansand prin casa imbracata in pijamaua cu pisici. Not sexy, but funny

E o melodie perfecta pentru o duminica dimineata zic eu. Asta si un mic dejun cu lapte, paine cu unt si gem de visine.  Tu cum te-ai trezit azi? Coz I got the love …

Gata, am fugit la piata. In the mood for cooking today.

2 tineri (20 si-un pic de ani), studenti aflati in vacanta de vara, se intalnesc pentru prima data intr-o statiune montana dupa o corespondenta de 3 ani (scrisori si telefoane nenumarate). Ca sa sarbatoreasca acest eveniment, se hotarasc sa cumpere ceva de baut. Si are loc urmatorul dialog:

El: Ar trebui sa cumparam niste sampanie. E o ocazie deosebita si trebuie marcata ca atare!
Ea: Bine, luam sampanie. De care vrei?
El: Pai nu ma pricep. Nu beau sampanie decat de Revelion.
Ea: Nici eu nu ma pricep. Poate incercam un Angeli?
El: O fi bun? Daca nu e bun, ce facem cu toata sticla?
Ea: Ok, atunci luam o sticla de vin. Ce preferi: rosu sau alb?
El: Pai nu prea beau vin si nu ma pricep sa aleg
Ea: Daca nu-ti place vinul, luam altceva
El: A nu, luam vin daca vrei tu
Ea: Nu tin neaparat, vreau sa bem ceva ce ne place
El: Pai hai sa luam vermut. Stiu ca fetele beau vermut
Ea: Mie imi place Martini, dar este scump. Sa incercam Garone.
El: Pai bei tu o sticla intreaga de Garone?
Ea: Bem amandoi, dar daca nu-ti place, spune tu ce ai vrea
El: Sa incercam bere?
Ea: Perfect. Luam bere. Ai vreo marca preferata?
El: Stii, de fapt nu prea imi place berea. E amara.
Ea (cu o rabdare de fier): Bine, eu iau o bere si tu o sa bei ce vrei tu.
El: Dar oare e bine sa bem alcool seara?
Ea: Suntem in vacanta, nu ne trezim maine devreme. Mahmureala trece. Dar daca nu vrei sa bei alcool, hai sa luam o sticla de suc.
El: Da, suc e bine. Dar de care sa luam?
Ea: Pai Pepsi sau Cola. Alege.
El: Tie care iti place?
Ea: Mi-e indiferent (spuse ea cu rabdarea la limita). Hai sa luam o sticla de Cola.
El: Dar bauturile astea acidulate fac rau la stomac. Si nu o sa mai dormim bine la noapte.
Ea (plictisita): Bine, nu luam suc. Apa. Cu bule sau fara?
El: Pai cum vrei tu.
Ea (catre vanzatoare): O apa plata la 2 litri va rog!

Cu sticla de apa plata in punga s-au dus in camera, unde el s-a culcat pentru ca era obosit si trebuia sa-si respecte programul de somn (era deja ora 11 noaptea! oau). Iar ea a fumat cocotata pe pervaz pana la 1 noaptea, intrebandu-se de ce naiba i-a scris toate scrisorile alea si ce cauta ea acolo.

O sa tin minte dialogul asta cate zile oi avea. El a fost primul din seria barbatilor nehotarati. Nu l-am mai vazut de atunci.

Am senzatia ca saptamana asta e o continua zi de marti. Numai probleme si problemute, numai clienti suparati care mi se plang mie si eu nu am cum sa-i ajut (nu pot decat sa pasez problema mai departe). Colac peste pupaza azi dimineata am stat o jumatate de ora in frig pentru ca nu aveam cheie de la firma (s-a schimbat yala dupa patania de luni) si toti colegii au intarziat. Acum m-am incalzit (cafeaua cu lapte a ajutat), dar tare mi-e ca ma paste o raceala. Numai sa nu fie in weekend. Am observat ca am talentul de a ma imbolnavi vineri seara …

Zilele astea am vorbit prea mult. Si, in general, am spus lucruri pe care nu tineam mortis sa le spun. In continuare sunt prea draguta cu persoane cu care nu ar trebui sa fiu. Dar nu ma pot abtine, damn it! De aceea m-am hotarat sa tac. Pentru ca am constatat ca eu sunt mereu cea care spune “ce mai faci? esti ok?” si ca pe mine prea putina lume ma intreaba asta. So, daca lumii nu-i pasa, mie de ce mi-ar pasa?

Am iesit aseara din cartier (sa ne traiesti Cataline) ca mi-era dor de traficul bucurestean. Ah, si nu vazusem luminitele. Mda, le-am vazut. Niste franghii colorate cu ceva bile agatate. Arata saracacios si nu am simtit deloc “spiritul Craciunului” uitandu-ma la ele. Poate si pentru faptul ca la Piata Unirii s-a inchis o strada cu ocazia unor casute amplasate pe acolo si denumite generic ”targ de Craciun”, iar traficul se desfasura pe sistemul “stam pe loc”.  Lumea era prea ocupata cu gasirea unui milimetru de sosea unde se poate inainta cu viteza melcului turbat si nu mai avea timp sa admire becurile.

In rest sunt bine, sanatoasa (la cap), un pic obosita si in asteptare de concediu. Inca ma mai gandesc daca sa-mi cumpar un bradut sau nu. Avand in vedere ca de sarbatori nu prea voi fi prin Bucuresti, mi-e ca o sa planga singurel in casa. Lucrez la o scrisoare pentru Mos Craciun in care sa-i spun ce cadouri doresc, dar imi tot da cu minus (salariu – cheltuieli – cadouri). Si nici nu pot sa-i cer pe datorie ca suntem in criza.