Vanzatoarele de la obor sunt o categorie aparte. Ma refer la anumite vanzatoare, aflate intr-un anume magazin de la Bucur Obor. Doamnele care ma citesc din Bucuresti proababil ca stiu despre ce vorbesc. Adica despre magazinul ala, cum intri la Obor pe dreapta. Siliana parca-i zice.

Pentru doamnele aflate in alt loc decat Bucurestiul, o mica explicatie: Bucur Obor e un magazin universal d’ala de pe vremuri. Nu s-a schimbat prea mult. Are marfa multa si proasta, in general. Exista acolo un magazin cu confectii de dama. Dupa cum ziceam, cum intri, mergi nitel si apoi la dreapta. Marfa multa si marunta, la preturi mici. Daca ai rabdare, poti gasi o gramada de chestii misto. Dar depinde de zi. Eu mi-am cumparat de multe ori haine de acolo (fuste de vara, bluzite, camasute, pantaloni). Singura problema este ca marfa este foarte inghesuita si vanzatoarele sunt … deosebite

Doamnele respective reprezinta prototipul vanzatoarei de dinainte de 89. Adica aia care punea marfa “de-o parte” pentru cliente preferentiale. O mica regina adulata si curtata ca sa-ti arate marfa din spatele tejghelei. Matusa-mea lucra la un magazin pe vremuri si din cauza asta aveam eu rochite frumoase in copilarie Din alea care nu ajungeau sa fie expuse in magazin. Aveam pile.

Ce nu pricep vanzatoarele de la obor este ca vremurile alea au apus. Si ca acum se gaseste “marfa” peste tot. In consecinta, daca am chef pot sa cumpar din alta parte. Rolul lor ar fi sa ma ajute sa gasesc ceea ce caut in multitudinea de carpe expuse, sa-mi aduca o alta masura la cabina de proba (mereu probez bluze 40, desi port 42 ) si, in general, sa zambeasca, sa fie amabile si sa ma faca sa cumpar de la ele din raion.

Numai ca in loc sa faca cele de mai sus, ele sunt nervoase si iritate. Tot timpul. Daca le intrebi ceva, le deranjezi. Pentru ca ele au de numarat bluze. De fiecare data cand merg acolo, vanzatoarele numara bluzele. Si eu le vad, apoi iau o bluza, special ca sa le stric numaratoarea. Vaaaai cu ce privire criminala se uita la mine si o iau de la capat cu numaratul!

In afara de numarat bluze, mai au o fixatie: sa aranjeze umerasele. Sa fie toate hainutele perfect aliniate. Doamne fereste sa scoti vreo haina din rand si sa nu o pui la loc EXACT asa cum era! De obicei nici nu poti, pentru ca sunt asa de inghesuite incat te chinui 5 minute sa pui un umeras la loc. Nu-i nimic. Vine o tanti cu o privire de killer si o ia de la capat cu aranjatul umeraselor. Cred ca asa fac si la ele acasa. Din cand in cand deschid larg dulapurile si verifica daca umerasele cu haine sunt aliniate perfect!

Daca vrei sa le enervezi (de parca nu le-ai enervat deja cand nu ai pus camasa aia la loc), plateste cu cardul! Li se pare jignirea suprema. Cum adica, sa nu vada ele banutii? Sa nu-i pipaie? Sa nu zica “nu am rest la un milion“? Le aduci la disperare daca vrei sa platesti cu cardul fix inainte de inchidere. Ti se raspunde sec “nu se poate“. Nu le pasa ca tu nu mai cumperi articolul ala si pleci in viteza (ca doar nu sunt platite la comision din valoare vanzari ). Le supara doar faptul ca trebuie sa alinieze iar umerasul cu haina respectiva… Si abia ce terminasera, fir-ar sa fie!

Cand mergi la cabina de proba, vanzatoarea de la obor striga dupa tine cu glas pitigaiat: “cate lucruri ati luat?”. Daca nu te-a strigat, in mod sigur va intra peste tine in cabina ca sa verifice. Apreciaza ochiometric silueta clientei si are grija sa-i atraga atentia ca a luat o masura prea mica Motivul: “o sa-mi largiti lucrurile la proba“. Subtila si diplomata vanzatoarea, draga de ea.

Cred ca asta e ultimul magazin de haine in care mai intai ti se da un bon scris de mana si apoi cu ala te duci la casiera (aka tartora sefa) si platesti. Pai na, alea 15 vanzatoare tre’ sa faca si ele ceva in afara de aranjat umerase.

Si totusi eu ma duc regulat la magazinul asta. Sadica.

PS … desi, dupa ultima experienta acolo, zau ca nu prea-mi mai vine. Cand se deschide Cocoru’?

Avand in vedere si luand in considerare ca eu la momentul actual posed una bucata “bubitza” pe burtica si nu ma pot apleca de nici o culoare, va rog sa-mi sugerati si mie: cum dracu’ citesc io apometrele luna asta???

Acest broblem spinos necesita rezolvare pana la sfarsitul saptamanii.

Btw, inca nu-mi vine sa cred ca nu mai fumez. Singura chestie ciudata/nasoala este ca nu ma mai ridic de la birou atat de des si amortesc pe scaun. Deci am rezistat tentatiei de a fuma tigara de dimineata la job!!! Chiar ma deranjeaza fumul. Mai am de trecut testul mersului la crasma cu alti fumaciosi … Adica sa vaz daca pot bea un vin fiert fara tiutiun. Greu!

Bai, nu mai aduceti prajituri la mine in birou ca le mananc! Mai ales amandine. Am slabit fro’ 2 kile si nu le vreau inapoi. S-a inteles?

Lucrurile intra incet, incet in normal. Aveam nevoie de “normalul” asta pentru ca ma saturasem de bolit.

Mi-au disparut comentatorii!!! Au fugit! Inseamna ori ca blogul asta nu mai are nici un haz (true!), ori ca toata lumea munceste de zor si nu mai citeste bloage (desigur).

Daca nu ati vazut filmele premiate cu diverse Oscar-uri, sa le vedeti ca merita. Ordinea preferintelor mele: The Reader (Kate Winslet si-a meritat premiul cu prisosinta), Revolutionary Road, Slumdog Millionaire, The Curious Case of Benjamin Button, Milk. Nu am vazut inca Frost/Nixon.

… everywhere I look around …

Ascultati melodia asta in casti, dati din cap in ritm, trimiteti un sms dragut unei persoane dragi si uitati ca e marti.

Tuesday I’m in love

PS nu-i asa ca o sa primesc multe sms-uri?

Ciupercutzele care va indulcesc

PS Azi e prima zi la birou. Lucrurile intra in normal.

De o luna de zile nu ies din casa decat ca sa merg pe la doctori (in 99% din cazuri). Si nu numai pentru mine, ci si pentru mama.

Anul trecut s-a operat de cataracta la ochiul drept. Anul asta, daca tot era in Bucuresti si ma oblojea pe mine dupa operatie, s-a gandit ca e bine sa mearga la un control si sa vada cum mai evolueaza lucrurile cu ochiul operat. S-a programat, a venit din nou la mine marti, am mers cu ea la control. Si am aflat ca are ditamai hemoragia la ochiul pe care il credea vindecat …

Asa ca azi a inceput un tratament cu laser. Care doare! Eu credeam ca tot ce e cu laser e nedureros. Se pare ca nu e chiar asa. Si mi-e mila de ea

Bine ca macar ne imbolnavim pe rand, zic

In alta ordine de idei, eu mai am 2 zile de concediu.

Am un blog

Peste care se cam pune praful Ma consolez cu ideea ca mai multe bloguri pe care le urmaresc au intrat intr-o lancezeala sora cu a mea. Ma rog, cica ar fi un fel de razboi online cu/despre spam si spameri, dar cum pe mine nu ma afecteaza asta, am aplicat un “marked all as read” elegant si am trecut mai departe la cautarile dupa horoscop si retete naturiste contra fibrom.

N-am facut nimic deosebit in ultima vreme. Am zacut in pat, prada unor dureri de burta cum nu am mai avut de mult. M-am indopat cu saridon, algocalmin si telenovele.

In caz ca nu stiati, in timp ce voi prestati despre muncit la joburile din dotare, televiziunile se intrec in a difuza programe proaste. Pe Euforia este in curs de desfasurare un targ de vite. Pardon, ma scuzati, am vrut sa zic o prea-frumoasa emisiune “inelul cu diamant”, la care participa “vedete” autohtone gen silvia de la vegas, rosse marie (?) si simona dichiseanu. Sunt sigura ca voi ati auzit de ele si ca sunt niste persoane ultra-mega-cunoscute, dar eu am asa un lapsus si habar n-am de unde au aparut. Cel putin madam dichiseanu aia nu stiu ce calitate are in afara de faptul ca a fost casatorita cu un actor mai mare cu vreo 20 de ani decat ea (iete ca tot stiu cate ceva, deci nu sunt o cauza pierduta in ale mondenului ). Ei, si toate doamnele astea se intrec in a cuceri inima unui milionar italian, care va darui la final un inel cu diamant castigatoarei. Proababil ca italianul respectiv este foarte dezamagit pentru ca producatorii l-au pacalit si i-au spus ca in Romania sunt fete frumoase. Lui i s-au prezentat niste pitipoance ofilite, care vor si ele nitica reclama. Pe cuvant ca daca dadea o raita pe magheru gasea cel putin 10 fete mai frumoase decat alea din care trebuie sa aleaga. Urmaresc cu real interes aceasta competitie, mai ales ca juriul (da, exista si asa ceva) este delicios si le critica pe concurente ca la usa cortului (ca nu stiu sa se imbrace). Stiu, pierd vremea …

Cu ocazia acestei vacante fortate am constatat si ca am extrem de putini prieteni. Ah, si toti baietii aia care se dadeau de ceasu’ mortii ca vaaaai ce mult ma plac ei si vaaai, tu, o sa te ajut bla bla si-au gasit brusc alte ocupatii. Nu-i nimic, dragilor, va veni o vreme cand o sa aveti si voi nevoie de cineva Roata se intoarce intotdeauna! Lista mea de messenger e mult mai scurta de o saptamana incoace.

De luni cica ma duc din nou la munca. Nu stiu cum o sa rezist 9 ore stand pe scaun, dar va trebui sa ma obisnuiesc. Am senzatia ca am lipsit un an si ca nu mai stiu sa fac nimic. Inca nu pot intra in blugi, asa ca ma voi duce la job in pantaloni de trening

Si ce ziceam? Aaaa, ca am blog. Mda, a devenit cam plictisitor jurnalul asta, dar nici nu mi se intampla mare lucru. It’s not fun to be sick. Plus ca-s ofticata din cauza ca nu ajung la Vonda Shepard sau la James Blunt. Si mai sunt ofticata ca m-a enervat un pusti aseara. Doamne cat timp pot sa pierd discutand cu oameni de care nu ma leaga nimic!!! Delete, delete, delete …

Mi-am cumparat pana la urma dispozitiv din ala cu ultrasunete anti catei vagabonzi, dar e totally useless. Am trecut la juma’ de metru de un catel, am apasat pe boton si … nimic. Cutzu se uita cu ochi mari la mine [era un catel cuminte pe care l-am folosit drept cobai ca sa vad daca functioneaza "dispozitivu" - sorry cutzu!] si nu a schitat nici macar un gest. Asadar m-am ales cu o lanterna foarte scumpa (are luminite). Sa-i ia naiba pe aia cu reclama lor!

La televizor e Daniela Gyorfi care explica de ce s-a despartit de ultimul boifrend ( a aparut si dimineata la matinalul de pe antena 1). In momente din astea imi doresc sa fiu la munca

Schimbam canalul si ne uitam la o reluare a lui Teo din 2005. Invitata e sora Nicoletei Luciu care povesteste nu-stiu-ce. Aflam ca in copilarie Nicoleta Luciu isi punea dresuri pe sub pantaloni ca sa para mai grasa. OMG! Colegii, dati-mi repede ceva la testat ca ma prostesc dracului … Ma duc sa mananc niste supa.

Vineri dupa amiaza am scris un post dedicat acestei minunate sarbatori. Ce sarbatoare ma intrebi? Aia de valentain, fata! Postul a ramas in draft pentru ca nu mi s-a parut suficient de amuzant.

Ideea era ca-mi cautam un “valentin” cu care sa-mi petrec ziua de sambata. Si nu in orice fel, ci mergand la piata. Aveam nevoie de el ca sa-mi care sacosele pentru ca eu nu am voie sa ridic greutati. Pana la urma am gasit o “valentina”, care m-a dus vineri seara in Cora si apoi mi-a carat baxul de apa plata si cumparaturile pana acasa (saru’mana mult!).

Asa ca ieri n-am mai avut nevoie de “valentin”. M-am dus totusi la piata si mi-am luat asa: 2 salate verzi (4 ron bucata – OMG!!!), 5 rosii, 4 morcovi, 3 radacini de patrunjel si o telina. Acum ghici ce mancare am facut Tine cont ca am cartofi in casa.

Nu, nu am facut supa de zarzavat, ci friptura la cuptor Supa o fac maine

Deci ieri am gatit, am sters praful si m-am uitat la filme (cum ar fi asta). Si m-am bucurat ca a trecut operatia si ca pot face toate astea O sa pot face din ce in ce mai multe in curand. Tu ce-ai facut ieri?

Sa presupunem ca as avea puteri magice (ah, ce bine-ar fi!). Si acestea mi-ar da posibilitatea sa fac o operatie estetica. Nu mie! Nu m-as mai baga la cutit prea curand Si apoi, eu sunt frumoasa asa cum m-a facut mama. Nu-s perfecta, dar nimeni nu e Mda, simt nevoia sa ma consider si sa fiu considerata frumoasa zilele astea. In scop terapeutic De alimentare a ego-ului. Yeap, I’m fishing for compliments here …

Sa revenim la operatia estetica. Spuneam ca nu e pentru mine, ci pentru tarisoara asta in care traiesc: Romania. Am senzatia ca in ultima vreme s-a uratit, a facut riduri, a acumulat ceva kile in plus, miroase urat si toata lumea o arata cu degetul. Toata lumea vrea sa emigreze … Uf.

Eu nu vreau sa emigrez. Desi nu-mi place nici mie cum merg lucrurile pe aici, nu mi se pare o solutie sa o iau de la zero pe alte coclauri. In schimb mi-ar placea sa “infrumusetez” un pic fatza mult prea blamatei Romanii. Nitel makeup nu strica nimanui. Asadar:

I-as largi soselele cu cate o banda ca sa incapa toate orgoliile …

As vopsi toate blocurile gri in culori deschise, luminoase. Pe cele de la mare le-as face albe ca sa fie ca in Grecia.

As pune in vitrinele de la Obor numai lucruri de bun gust. Si as scoate din IDM/Europa toate cizmele de lac cu toc cui.

As face cate o parcare subterana pentru fiecare bloc.

As vrea ca sapunul, pasta de dinti si periuta sa fie gratuite. La fel si apa calda.

As demola vreo 15 moluri si as face niste parcuri in locul lor. Din alea cu drive-in theater si cu mult gazon verde pe care sa poti face un picnic. Fara sa lase nimeni mizerie in urma …

As construi casute cochete la tara si sere pentru flori.

As pune cismele cu apa potabila la fiecare colt de strada (bem prea multa cola si ceai “natural” nestea, nu crezi?)

As introduce ca materie obligatorie de studiu in scoli “Codul bunelor maniere”

Etc. (poti completa tu)

**********************************************

Toate astea sunt nimicuri. Un pic de machiaj, aplicat pe un ten cu probleme …

Schimbarea ar trebui sa se intample in oameni, in educatie, in mentalitate, in atitudine. In programele televiziunilor (m-am uitat in ultima vreme destul de mult la tv si m-am ingrozit).

Leapsa preluata de la Alexandru Petras

Continuam seria “jurnal de pacient”.

Azi am iesit un pic din casa. Prin jurul blocului, nu mai mult. Am cumparat comprese sterile de la farmacie, niste lapte, o paine si o ciocolata.

Am mancat prima salata. Mi-era pofta de rosii cu salata verde si cu branza. Sper sa nu ma constipe. Incerc sa mananc cat mai diversificat.

Iaurtul Activia nu are proprietati miraculoase ca in reclama. Am bagat kile intregi in mine si tot nu mi se regleaza “tranzitu’ ”. In schimb combinatia lapte, cafea si apa (baute una dupa alta) e sfanta.

Pe ProCinema e in reluare serialul ER. Cand a aparut eram fan, acum mi se pare fara sare si piper. Na, in comparatie cu Grey’s Anatomy sau Dr House, nu mai are nici un haz.

Am pacatuit azi: mi-am aprins o tigara. Am fumat jumatate din ea si am aruncat-o. Tot nu inteleg de ce imi vine sa-mi aprind tigari, mai ales ca nu-mi mai place deloc gustul!!!

Intrebare pentru doamnele care au facut cezariana: cam in cat timp se desumfla burta? Ca nu ma incap blugii din cauza “gogosarului” Eu care nu aveam burtica deloc, ma simt acum ca o gravidutza Va imaginati ca nu e chiar momentul potrivit sa ma apuc de abdomene …

Uf, de ce nu iti spune nimeni de la inceput ca exista depresie post-operatorie? Huh?

E gratis, se instaleaza cam la 2 saptamani de la eveniment si vine neinvitata. Progresele in saptamana a treia sunt destul de mici si poate de aceea intervine senzatia aia de “eu nu o sa ma fac bine niciodata“. Daca in prima saptamana te bucuri de un cacutza amarat (si anunti toata familia ca “functia digestiva a fost reluata”), in a doua ca poti sa iesi din casa pe propriile picioare, incepand cu a treia lucrurile nu mai evolueaza asa de rapid. Si mai intervine si presiunea celor din jur care se asteapta sa tzopai incepand din prima saptamana!!! Cam atunci apare depresia. La mine s-a nimerit sa fie intr-o duminica. Acum ca m-am lamurit ca am depresie din asta (vreo 2 kile), pot sa dorm linistita si sa termin cu vaicareala.

Azi am mancat ciocolata. Apoi am citit bloguri in pijama si in papuci albastri, pufosi. Si m-am gandit ca altii se duc la lucru pentru ca e luni. Parca n-am mai fost asa deprimata

O sa-mi comand de pe net un aparat din ala cu ultrasunete pentru protectie impotriva cainilor vagabonzi (ZZZ-ila mi-a dat ideea si niste lincuri – sar’na!)

Multam fain pentru emailurile de incurajare! (da, am primit!)