Unul dintre lucrurile pe care le urasc pe lumea asta este sa-mi schimb actele (buletin, pasaport, permis de conducere). Din 2 motive:

1. trebuie sa ma deplasez in orasul natal intr-o zi lucratoare

2. trebuie sa stau la coada de dimineata (cel putin la pasapoarte trebuie sa te “inscrii” la coada de cu seara, pe o lista facuta pe caiet …)

Eh, anul asta trebuie sa schimb buletinul asa ca n-am incotro, o sa fac o vizita pe la evidenta populatiei. Gen saptamana viitoare.

Ceea ce m-a mirat asta seara este ca ING (deci BANCA) mi-a trimis o scrisoare prin care ma anunta ca in 30 de zile imi expira buletinul si, daca nu ma prezint la ei cu noul document, imi blocheaza contul si nu-mi mai calculeaza nici dobanda aferenta pe perioada blocarii. Bai, frate! Adica daca eu nu-mi schimb buletinul luna asta, raman fara bani???

A mai primit cineva vreo scrisoare asemanatoare de la vreo alta banca? Ca sa stiu daca numai ING are veleitati din astea de politist … Nu de alta, dar poate fac o fapta buna si imi lichidez contul de la ei, scutindu-i astfel de verificari

Eu stiam ca la banca este important CNP-ul, nu seria cartii de identitate.  Ma rog, poate vorbesc eu prostii asa ca: ma lamureste si pe mine cineva mai patit ? Aveam eu un cititor care lucra la BCR. Si la voi e la fel? Volskbanku’ ce zice?

Ah, cine a inventat diminetile de luni ar trebui sa fie pedepsit in piata publica.

Desi am dormit suficient in weekend (cel putin asa credeam eu), sunt varza cu spanac. Nu stiu pe ce planeta ma desfasor, nu stiu de ce sa ma apuc mai intai, ma misc oarecum in reluare. Presupun ca e de la faptul ca s-a schimbat ora in weekend. Chestie din cauza careia am pierdut ieri un episod din Gilmore girls (eu stiam ca e la 11, ceasul arata 11, dar de fapt era 12).

Mi-am cumparat 2 perechi de blugi si o pereche de adibasi albi pentru ca aveam cardul la mine si eram in mol. Pe viitor o sa incerc sa nu-l mai am la mine. Nu de alta, dar incepe sa-mi placa treaba asta cu cumparatu’ din impuls.  Am senzatia ca veniturile mele sunt fixe si au tendinta sa se micsoreze daca cineva tot ia din ele.

De o treaba ma bucur tare: ca s-a incalzit afara si pot sa renunt la ghete in favoarea pantofilor. Si la geaca in favoarea unui hanorac. Vine aprilie, luna mea preferata.

Pentru ca vreau sa slabesc (ce femeie nu vrea la un moment dat ), mi-am propus sa fac, de cate ori pot, o plimbare de o ora dupa program. Miscarea imi clateste creierul si imi topeste sunculitele. Sau ar trebui Ma rog, aseara nu eram in totalitate pregatita pentru plimbare, in sensul ca nu aveam pantofi foarte comozi si nici nu eram imbracata gros. Seara e inca frig. Asa ca nu am stat decat o jumatate de ora in Parcul National. Am noroc ca e la 10 minute de birou, asa ca o sa merg mai des. E micut, dar curat si frumos amenajat.

Ce-am vazut aseara in parc si mi-a placut: in copaci erau casute pentru pasarele

Si daca tot esti in parc poti sa-i trimiti o scrisoare primarului Ontanu E amenajata o cutie care arata cam asa:

Read the rest of this entry »

Cand mi-e bine nu prea imi vine sa scriu pe blog. Dar cred ca multi au problema asta … La nervi iti vine sa te descarci undeva si pac … apare postul Cand ai un zambet tamp pe fata, mai bine asculti muzica si te gandesti la ale tale.

Am asa o stare de bine incat mi-e si frica sa vorbesc despre ea. Ca sa nu dispara. Dupa toate problemele, dupa operatie, dupa recuperare, dupa nervi, dupa angoase, la mine a rasarit soarele. Brusc, fara sa-mi spuna in prealabil Asta e dovada ca dupa rau, urmeaza intotdeauna ceva bun.

Fericirea e simpla si imi da o liniste sufleteasca asa cum nu mai credeam ca exista. Aud exact ce vreau sa aud, vad ce mi-am dorit sa vad.

Inca nu-mi vine sa cred ca acum 2 luni totul era negru, ca nu ma gandeam decat la boala mea, ca aveam senzatia de sfarsit de lume. Acum sunt aproape complet vindecata, maine merg la analize ca sa vad ce-mi mai face fierul din sange si ma gandesc la vacante in Grecia

Daca ma cautati si nu ma gasiti, sa stiti ca saptamana asta sunt putin plecata pe norisorul roz.

Am reusit performanta de a petrece un weekend fara sa deschid calculatorul. Pentru mine a venit primavara. Din mai multe puncte de vedere. Si mi-e bine.

Read the rest of this entry »

Pentru ca e vineri, pentru ca posturile serioase despre bani nu va plac, sa ne amuzam un minut cu o domnisoara absolut delicioasa. Promite asta mica …

Weekend placut!

PS Merci ZZZ pentru clip

De ceva vreme, la Oprah sunt adusi tot felul de experti care ii invata pe americani cum sa treaca de criza, cum sa economiseasca bani si, in general, cum sa fie mai responsabili vis-a-vis de finantele lor. Trecand peste replica de rigoare “bleah, te uiti la Oprah? how un-cool, te scot din blogroll“, emisiunea de aseara m-a cam pus pe ganduri. Din ce am apucat sa vad, subiectul emisiunii il reprezenta o familie de americani din clasa medie, in care el era atat furnizorul de venit, cat si principalul cheltuitor. Ea era casnica. Aveau o fetita de un an si ceva, o casa cumparata in rate, o masina, ma rog, genul de familie normala ce apare in filme.

Lui i s-a pus o intrebare simpla: stiti cati bani cheltuiti lunar? El a raspuns fara sa clipeasca: cam 5000 de dolari. Apoi a fost intrebat cam cate luni poate supravietui familia in cazul in care maine el ar ramane fara job. Domnul a spus ca 3 luni. Realitatea era insa total alta. Familia respectiva cheltuia lunar peste 8000 de dolari, iar in cazul in care el ar fi ramas fara slujba, nu ar fi rezistat nici macar o luna, pentru ca nu aveau deloc economii, ci, dimpotriva, datorau bancilor o gramada de bani, pentru ca aveau rata si mai foloseau si un card de credit (btw cardul de credit este extrem de utilizat in SUA).

La emisiunea respectiva era invitata o doamna ce avea rolul de a-i sfatui cum sa fie mai atenti cu banii lor si cum sa economiseasca lunar o mica suma. Toate astea par niste lucruri de bun simt, adica e la mintea cocosului ca oricine trebuie sa aiba un fond de rezerva pentru situatii neprevazute. Asa ca prima mea reactie a fost “baaa, ce prosti sunt americanii astia daca trebuie sa vina una la televizor si sa le explice ca e necesar sa puna niste bani deoparte“. Si m-am gandit ca la noi nu s-ar putea face niciodata o asemenea emisiune. Romanul e prea fudul, cum sa-i explici TU pe ce si cum sa-si cheltuiasca el banii??? Si totusi e criza, chiar daca noi facem bancuri pe seama ei. Numarul somerilor creste. Nimeni nu mai are siguranta locului de munca.

Am pus si eu pe hartie aseara cam ce cheltuieli lunare am si, trebuie sa recunosc, ca mi-a fost destul de greu sa le aproximez pe cele variabile. Pe alea fixe (chirie, intretinere, lumina, cablu, internet, telefon) le-am scris in cateva secunde. Eu nu sunt o persoana cheltuitoare si, cu toate astea, lunar platesc o gramada de bani in diverse locuri. Pentru ca apar cheltuieli diverse. In lunile care au trecut am dat bani pe medicamente si pe lucruri pe care nu mi le-as fi cumparat in mod normal (de exemplu o burtiera costa 30 de ron, o rola de leucoplast din hartie costa 12 ron – si am folosit vreo 3, compresele sterile costa si alea…  samd). Dar presupunand ca lunar cheltuiesc MINIM 1500 de RON, ar trebui sa am pusi deoparte 4500 ron, adica suma ce mi-ar asigura 3 luni o supravietuire la limita decentei in cazul in care as ramane fara loc de munca. Un depozit de 50 de milioane la o banca oarecare. MINIM. Cati dintre noi au asa ceva?

Stiu ca jumatate din cititorii mei au sub 25 de ani, iar acest post o sa li se para plictisitor. Dar poate ca ar fi cazul sa incepem sa ne schimbam putin mentalitatea aia de trait “de la salariu la salariu” pe care au avut-o parintii nostri. Cati dintre cei din generatia mea ati beneficiat de “college funds” stranse de parinti? Sau any kind of funds … Stiu, erau alte vremuri, iti dadea statul casa si slujba. Nu mai sunt vremurile alea.

Or fi americanii prosti pentru ca cheltuie aiurea si se indatoreaza peste puteri, dar oare noi suntem mai destepti? Chiar daca emisiunea de aseara era reclama mascata la banci (cand spui “savings account” de mai multe ori, ma prind ca trebuie sa dau banii mei unei banci ) si indemna lumea sa-si depuna economiile, un lucru e cert: trebuie sa invatam sa fim mai atenti cu cheltuielile. Ia faceti si voi testul: puneti pe hartie cat cheltuiti lunar si apoi socotiti cam cat v-ar trebui sa supravietuiti minim 3 luni. Nu e niciodata prea tarziu sa te gandesti la asta. Chiar daca salariile sunt mici si chiriile mari (stiu asta – d’ooooh stau cu chirie din ’97) …

Am si eu o rugaminte la voi, ca poate aveti o pila, ceva si se rezolva mai repede: sa se aranjeze naibii planetele astea odata, ca de cateva zile am o dispozitie din aia de imi vine sa omor pe cineva. Si daca ma mai enerveaza mult lumea, cine stie ce fac …

Nici in jurul meu lucrurile nu stau mai bine … mai dispare un stergator de la o masina, de exemplu. Si ramane in urma o gaura. Mai ales in buget.

Ia vedeti cum aranjati horoscoapele astea, ca imi vreau buna dispozitie inapoi.

Merci.

PS In seara asta m-au apucat dracii si mi-am aprins o tigara. Am tras vreo 3 fumuri. Needless to say ca acum mi-e greata de mor si ca nu mai vreau sa aud de tigari in viata mea. Cine dracu le-a inventat ca ma duc sa-i trag una dupa ceafa…

Hai sa scriu si eu la spartul targului Lumea buna a povestit inca de ieri dimineata ce si cum … Eu am avut treaba la birou, apoi am plecat, apoi mi-a fost lene … bla bla bla. Ieri am avut oricum o dispozitie extrem de proasta

Am citit si eu in fuga si pe diagonala cateva dintre relatarile evenimentului de joi seara. Unii au scris ca a fost plictisitor. Ma rog, pentru mine nu a fost deloc plictisitor pentru ca am vorbit intruna aproape

Una peste alta: eu m-am intalnit cu oamenii pe care voiam sa-i vad, am vorbit cu o gramada de lume, am facut cateva poze, am ascultat muzica, am baut SUC (am cedat berea mea) si m-am simtit bine. Am incercat sa impac si capra, si varza, adica sa fiu si cu grupul cu care venisem (si cu care pana la urma am stat cel mai putin), dar sa salut si sa vorbesc cu cat mai multi cunoscuti.

M-a deranjat fumul de tigara si cu toate astea mi-a fost pofta sa fumez. Cand am ajuns acasa miroseam ca o scrumiera si mi s-a parut ciudat pentru ca nu … fumasem.

Gasiti castigatorii aici.

Despre concurs: la categoria “Blog personal” nu ma surprinde deloc clasamentul pentru ca indica preferintele cititorului roman de bloguri pentru senzational, pentru sex sau pentru intamplari din cotidian povestite haios. De altfel, ordinea se mentine si la categoria “Blog de divertisment”. Lumea vrea sa se destinda atunci cand navigheaza pe internet … Un blog cu citate din Kant nu va castiga niciodata un vot popular

M-a bucurat prezenta pe podium la categoria “Blog colectiv” si “Blog popular” a unui blog de nisa ce trateaza un subiect absolut dureros si, totodata, inca tabu in societatea romaneasca: infertilitatea. Blogul respectiv are un motto hotarat (infertilitatea este o boala) si este scris de un grup de persoane ce sufera de aceasta afectiune si care s-au cunoscut virtual pe un forum. Si-au dorit mediatizare cu ocazia RoBLogFest-ului si au obtinut-o. Ceea ce ma bucura. Lumea trebuie sa afle, lucrurile trebuie sa se schimbe. Este un subiect delicat pentru mine, asa ca nu spun mai multe.

On a lighter note, am ratat momentul de stand-up pentru ca eram undeva in spate, discutand cu lumea si nu am auzit mare lucru (din cate am inteles, poantele nu au fost foarte reusite). Din acelasi motiv nu am vazut mare parte din concertul Hi-q. Am ajuns totusi in fata la un moment dat si le-am facut vreo 2 poze.

Apropo de cunoscut oameni noi, m-a surprins placut ca Oana mi-a vazut eticheta si m-a tras de maneca.   Ea este extrem de draguta si finuta (cred ca ti-am si spus asta ). Imi pare rau ca n-am apucat sa vorbim mai mult, dar sa stii ca asa e pe la petrecerile astea cu extrem de mult lume. In afara de “salut, ce faci?” nu prea ai cum sa vorbesti.

Tot de maneca m-a tras si Simona Mihail, sotia lui Andy, si m-a rugat sa fac o poza cu ei. Cica m-a recunoscut dupa unghiile mele rosii   (am spus pe twitter ca mi-am vopsit unghiutele ca sa ma recunoasca lumea).

Am cunoscut-o pe Andra, l-am vazut si pe Ovidiu, un baiat tare dragut de numai 17 ani, cititor de-al meu (pe vremuri ) si  care tocmai a lansat proiectul Problogger.

Era sa uit taman de cireasa mea favorita, care a reusit performanta de a fi mai mica decat mine din cauza ca ea purta conversi si eu tocuri de 3 cm

In concluzie, a fost dragut sa mai ies si eu in lume dupa atata timp, desi a fost obositor (ma dureau picioarele). Am facut si cateva fotografii pe care le puteti vedea aici. Si-am incalecat pe-o sa …

Astazi va fac cunostinta cu colegul meu Danutz, o minte nastrusnica intr-un trup mirobolant, dupa cum s-a descris dumnealui in CV. Sper sa va placa

Danutz si-a cumparat un tir si va saluta.

Read the rest of this entry »