Ieri m-am plimbat cu trenul. Am fost la Braila si mi-am rezolvat partea de depunere a actelor pentru o noua carte de identitate. A mers relativ usor si civilizat pentru ca, in sfarsit, au deschis si acolo mai multe ghisee pentru primire acte (4 la numar). Asa ca am stat cam 35 de minute la evidenta populatiei (cu tot cu pozat). As fi stat si mai putin daca nu s-ar cere o caruta de acte pentru buletin!
A fost haios ca m-am dus acolo insotita de mama si de tata, ca la 14 ani 
Pentru ca parintii mei sunt proprietari, trebuia sa fie prezent unul dintre ei si sa semneze ca e de acord sa am domiciliul acolo Nu s-au decis care sa mearga, asa ca ne-am plimbat toti 3 
Cam toata lumea de acolo era insotita de catre cineva (mama, tata, copil). Se pare ca daca ai un copil trebuie sa-l declari cand iti faci buletin si sa vii si cu el de acasa. Langa mine era un domn care venise cu o fetita de vreo 4 ani si o ridica in fata ghiseului, ca sa fie vazuta de functionara ce primea actele (inclusiv certificatul de nastere al copilului). Acum eu nu am vazut pe cartea de identitate vreun loc in care sa scrie daca ai sau nu copii, deci habar nu am de ce trebuie sa declari asta cand ti se elibereaza una noua. Probabil e o reglementare introdusa datorita faptului ca nu-ti mai trebuie pasaport ca sa calatoresti in UE (pe pasaport trebuie sa declari copiii sub 14 ani, parca – asta daca vrei sa-i plimbi in strainatate). In fine.
M-am bucurat ca am mers cu trenul pentru ca am avut timp sa citesc. Cel putin la dus, noroc ca am avut o carte la mine (era noapte si nu vedeam nimic pe geam + plictiseala maxima). La intors, vis a vis s-a asezat o domnisoara. M-am bucurat ca nu e vreo cucoana pisaloaga si cu chef de vorba, asa ca mi-am scos linistita romanul din sacosa si am inceput sa citesc. Numai ca domnisoara a inceput sa se comporte ca o adevarata pitzi si mi-a atras atentia.
In primul rand, am aflat cu aceasta ocazie ca in tren se poarta musai ochelari de soare gen “ochi de musca”. Adica nu poti calatori fara aia pe fata. Presupun ca eu eram oarescum in trend, avand in vedere ca purtam ochelarii de vedere pe nas Sau asa nu se pune??? N-am intrebat-o daca trebuie sa punem ochelarii de soare si cand calatorim noaptea …
In al doilea rand, trebuie sa ai neaparat 2 telefoane pe care sa le butonezi constant. Ma intreb la ce-i trebuie pustoaicei 2 telefoane, mai ales ca nu are serviciu si, deci, nu si le plateste singura (era studenta). Sau poate unul era cado’ de la iubi? Ma rog …
Daca tot are 2 telefoane, pai si vorbeste la ele, frate! Si-a sunat toti prietenii din Bucuresti si i-a rugat sa o astepte la gara pentru ca are bagaje (avea 2 genti). Pe masura ce toti o refuzau, se enerva (d’oooh).
Din numeroasele convorbiri aflam, printre altele, ca nu stie unde face Pastele, dar sigur nu vrea sa ramana in Bucuresti si nici la Braila nu vrea. Oricum, in nici un caz cu familia.
La un moment dat s-a plictisit de telefoane si a inceput sa-si faca poze. Vreo juma’ de ora s-a pozat ganditoare, cu flori in fata (avea 2 buchete – unul de narcise si unul de zambile), intr-o parte, cu ochii in zare, cu ochii in aparat etc. Evident ca aceste poze “studiate” vor ajunge pe haicinci cu mesajul “priveam la nori si ma gandeam la tine”. Inaltator!
Era machiata cu un negru oribil la ochi si avea cercei talanga. Nu era o frumusete, dar nici hidoasa nu era. Probabil ar fi aratat mai dragut cu un machiaj discret sau fara, dar deh … Fetele de 20 de ani vor sa arate mai batrane, nu stiu de ce. Pe la 30 e invers 
In ultima jumatate de ora pana la Bucuresti nu am mai putut sa citesc deloc, pentru ca fatuca a vorbit in continuu la telefon cu o prietena. Fara sa vreau eram atenta la conversatie. Chiar daca nu era in stare sa povesteasca ceva in mod coerent si avea un tic verbal enervant (spunea mereu “nushce”), subiectul discutiei era unul foarte juicy. Domnisorica noastra se “jucase” putin in seara precedenta cu un june, altul decat prietenul oficial of course, si ii explica aleia de o asculta, cum ca “doar il amagesc putin fata, io oricum raman cu ala al meu”. In plus, facuse o poza compromitatoare cu junele si il ameninta ca o pune pe haicinci, ca sa afle prietena lui cu ce se ocupa in timpul liber. Santaj in toata regula, doar pentru placerea ei de a-l vedea cum se milogeste. Prostu’ a pus botu’, negandindu-se ca vaca nu o sa puna niciodata poza pe haicinci. Ar insemna sa o vada si prietenul ei, logic Sau mai stii?? Anyway, timp de o jumatate de ora am aflat mai multe amanunte decat imi doream … Am rasuflat usurata cand am ajuns la Bucuresti.
Si cam asta fu ziua mea de concediu. Bonus: am mancat la mama salata boeuf, chiftele si salata de sfecla rosie
Numai sa va vorbiti intre voi, ca sa nu patesc ca 
]
