Aseara am iesit in oras ca sa particip la o intalnire draguta organizata pentru femei, cu un subiect interesant: Frumusetea, ingrijirea si sanatatea in sezonul rece. Intalnirea a fost organizata de Grupul Galenus (revistele TONICA, FARMACIA TA, SLAB SAU GRAS, GALENUS) si Televiziunea online Sensotv la Centrul pentru activităţi recreative şi inovare ocupaţională (Str. Jean Louis Calderon 39, Sector 2).

Au participat mai multi medici, care au vorbit pe diverse teme si au raspuns intrebarilor din sala, am vazut o demonstratie de machiaj si o prezentare a produselor Mineral Care, am aflat de ce este bine sa ne vaccinam anti-gripal. 

Medicul dermatolog Mirela Miertoiu ne-a sfatuit sa nu ne mai tratam “bubitele” dupa ureche, ci sa mergem la medic si ne-a spus ca nu e suficient sa facem sport ca sa eliminam celulita (da’ ce, noi avem celulita??? ). Se spune ca exista si sportive de performanta care au beleaua asta. Ideea este sa ne schimbam stilul de viata, sa bem multa apa si sa mancam sanatos pentru a avea o piele frumoasa.

Mi-a placut ideea acestei intalniri pentru ca sfaturile unor profesionisti (in cazul acesta medici) sunt binevenite oricand. Si apoi am aflat ca muraturile sunt o sursa importanta de vitamina C si nici nu ingrasa (ma rog, sper ca nu va apucati sa mancati cate 7 kile de muraturi pe zi ), asa ca pot fi mancate si in curele de slabire.

Mi-am adus aminte ca ar trebui sa iau echinaceea daca vreau sa am o protectie mai buna si sa nu racesc in iarna asta (oricum eu am sistemul imunitar slabit de bolile de peste vara).

Am apreciat ca la terminarea intalnirii s-au oferit fructe (banane) si pentru asta am inchis ochii la faptul ca erau pe acolo cam multe pateuri (carbohidrati multi la un seminar despre mancatul sanatos ). Dar asa sunt eu, carcotasa Cele cu spanac/legume erau chiar bune Normal, tot ce-i bun pe lumea asa e imoral, ilegal sau … ingrasa

Acum doi ani, intr-o seara friguroasa de Sf Dumitru, jurnalul Ciupercutzei se nastea fara dureri la ora 18.01, din dorinta stapanei de a se exprima , de a-si face prieteni, de a-si demonstra ca poate. Si poate si datorita wordpress-ului, care este o platforma de blogging super accesibila. Practic in 5 minute ai blog.

Nu pot sa-mi imaginez cum ar fi fost viata mea in tot acest timp daca nu exista jurnalul asta. Am cunoscut atatia oameni si am facut atatea lucruri datorita lui …

Anul trecut am facut o petrecere mai mare. Anul asta sunt cam trista si nu prea imi arde de sarbatorit, dar nu puteam lasa momentul sa treaca neobservat. Sa-mi traiesti, blogule, si sa nu te superi pe mine cand te mai neglijez, cand scriu posturi pe care nu le public sau cand sunt plangacioasa si ma vait ca o baba.

La multi ani si pentru Mr. S, care azi schimba prefixul Sa nu mananci prea multe prajituri si sa-mi pastrezi o tigara Pupici multi! :-* :-*

Daca tot nu-mi permit sa admir frunzele de toamna la munte, le fotografiez si eu pe unde pot. Sunt frumoase oricum.

Azi am vazut iar Bucurestiul cu ochi de turist. A fost ziua de vizitat muzee: Muzeul Satului (unde era targul de Sf Dumitru), Muzeul Taranului Roman ( o cladire impresionanta, dar foarte frig inauntru) si Muzeul Hartilor (aflat pe Str Londra, intr-o casa boiereasca superba). Fotografii nu am facut decat la Muzeul Satului.  Le puteti vedea aici.

Am “prostul” obicei sa ascult tot ce-mi spune lumea. Ca asa mi se pare mie de bun simt. Toti avem dreptul la o parere, nu? Dar divaghez.

99% dintre persoanele cu care am avut discutii de-a lungul timpului pareau ca nu au o problema cu faptul ca trebuie sa o ia de la capat, indiferent de situatie. Daca s-a terminat o relatie, da-o naibii, cupleaza-te rapid cu altcineva si gata. Daca ti-ai pierdut slujba, baga-te rapid in alta, oricare ar fi ea, si gata. Daca te-ai imbolnavit, du-te repede la operatie si scapa. Simplu. Si cam toata lumea facea asta cu zambetul pe buze, ca si cum ar fi cel mai simplu lucru de pe lume. Peste noapte, fara sa sufere, fara sa agonizeze, fara sa-si puna sute de intrebari si sa-si faca mii de griji. Cel putin asa sustineau.

Am inceput sa cred ca-s anormala. Pentru ca eu nu pot sa incep o relatie noua a doua zi dupa despartire. Nu pot sa alerg la doctor cu zambetul pe buze si sa-i spun “taie-ma” (chiar daca stiu ca e spre binele meu). Nu pot sa-mi gasesc la o saptamana dupa concediere un job de vis (ca-n filme). Eu sufar. Si-mi fac griji, si-mi pun intrebari, si ma consum si plang pana nu mai pot. NU sunt ca toata lumea.

Sau poate ca ceilalti mint.

Ma tot gandesc daca reintoarcerea la Braila e un nou inceput sau acceptarea esecului.

De fapt cat de usor e sa o iei de la capat?

De ce oare trimit CV-ul pentru posturi pe care nici macar nu le vreau?

De ce sunt atat de robotel incat tin mortis sa am un serviciu, indiferent care ar fi acela?

De ce atunci cand n-am un serviciu, as face orice pentru unul si apoi, cand il obtin, ma plang ca e naspa? (jumatate din lista mea de YM se plange ca e naspa la job … Bine ca-l aveti, zic)

De ce visez ca am nascut o fetita? M-am trezit cu dureri la operatie de parca ieri m-au taiat.

De ce gandesc cu voce tare si spun lucruri idioate unor parinti care si asa sunt ingrijorati?

De ce sunt innebunita sa vad frunze de copaci toamna, la munte? (asta-i din categoria “tara arde si baba se piaptana“). Am visat ca ma plimbam pe o pajiste acoperita cu frunze cazute, aramii.

De ce am un an atat de greu?

De ce am senzatia ca numai eu sunt vinovata? Da’ de conjunctura proasta ai auzit, Ciupearco?

De ce pun atatea intrebari in loc sa pigulesc site-urile cu joburi???

Am apucaturi foarte gospodinicesti asa … daca tot stau acasa

Ieri dimineata am cumparat din piata un kilogram de fasole pastai. Nu stiam ce voi gati din ele, dar ajunsa acasa am gugalit nitel dupa retete si am gasit una care mi s-a parut usor de facut si gustoasa. Eu am mai facut o asemenea reteta, dar am folosit cartofi sau paste in loc de pastai. Nu stiam ca merge si asa.

Am curatat pastaile si le-am rupt in bucatele de 3 – 4 cm (cum mi-a venit la mana, n-am stat sa masor cu rigla), le-am spalat bine si le-am pus la fiert intr-o oala mai mare.

Dupa ce au fiert (le incerci cu o furculita sau gusti pur si simplu una), le-am scurs si le-am lasat sa se raceasca. Timp in care eu am dat o fuga la Mega Image sa cumpar branza, pesmet si marar

Am ras branza telemea (o bucata de 300 de grame), am spart 4 oua si le-am pus deasupra, am trantit si o branzica Fagaras, putin marar (ii da un gust si o aroma …. yummmy) si pastaile fierte. Am amestecat totul bine intr-un castron mare.

Am uns o tava cu ulei si am tapetat-o cu pesmet. Apoi am curatat un dovlecel (merge si fara), l-am taiat felii subtiri, pe care le-am aranjat pe fundul tavii. Deasupra am turnat compozitia de branza cu pastai si am nivelat-o cu dosul unei linguri. Am mai spart un ousor, l-am batut bine si l-am intins deasupra compozitiei. Am taiat vreo 2 rosii si am decorat toata povestea. Am bagat tava in cuptorul incins si am copt cam 45 de minute. La final treaba arata cam in halul asta

Incercati si voi, chiar se face simplu. Cred ca se pot folosi si pastai din conserva.

Pofta buna!

14 octombrie 1997 – ziua in care am luat-o pe un drum, ziua in care o intalnire intamplatoare avea sa-mi schimbe viata. Acum 12 ani se hotara undeva soarta mea. 2 saptamani mai tarziu eram in Bucuresti.

Pentru ca ziua asta are de atunci o semnificatie aparte pentru mine, azi nu postez decat o melodie frumoasa. Apartine Selenei, o cantareata care a murit in 1995, dar mie imi place versiunea interpretata de Jennifer Lopez.

Versuri

Read the rest of this entry »

Azi am fost japoneza Si am facut asta pentru ca Cireasa a avut chef de plimbare. Am obosit de la atata mers pe jos, dar asa bine m-am simtit! Plus ca am gasit un loc in mijlocul Bucurestiului unde e liniste si pace, multe flori si bancute (Manastirea Radu Voda).

Traseul a fost urmatorul: pornire de la Biserica Stavropoleus, Str. Smardan, Str. Lipscani, Bd I C Bratianu, Piata Sf Gheorghe (Kilometrul 0), Piata Unirii, Curtea Domneasca (pe care am vizitat-o in fuga), Restaurant Crama Domneasca ( ), Dealul Mitropoliei, coborare pe o strada/alee foarte ingusta pe care ne-a aratat-o Marie Jeanne si pe care n-am pozat-o (nu mai stiu de ce), Str I Vacarescu, Piata Concordiei, Bd Marasesti, Str Radu Voda, Bd Unirii.

Am facut si niste fotografii pe care le puteti vedea (daca sunteti curiosi) in acest album. Adibasii mei albi si plimbareti ii stiti deja

Picioruse obosite de turisti la final de traseu

Vineri, intr-o seara neobisnuit de calda de octombrie, am iesit sa ma intalnesc cu prieteni si sa … mananc o supa.

La invitatia Tarei (careia ii multumesc inca o data), am mers la Verde Cafe si am mancat o incredibila supa crema de ciuperci pregatita de Viorel Copolovici. A fost Soupnights Thank You Party si Ciupercutza a fost un pic canibala aseara, mancandu-si rudele cu putin patrunjel pe deasupra

Recunosc, a fost prima data cand am mancat o astfel de supa, dar mi-a placut tare. Este satioasa, gustoasa si un pic iute (ingredientul secret era ardeiul iute). Pe langa asta am mancat fursecuri (la naiba cu dieta   ), am baut suc si am ris cu multa lume. Unii au aflat chiar lucruri noi, desi “au sarit de 30 de ani”

Eu venisem initial sa stau o jumatate de ora si sa beau un suc, dar pana la urma am ajuns acasa pe la 12 noaptea A fost o noapte frumoasa.

Se spune ca daca iti doresti cu adevarat ceva trebuie sa muncesti ca sa se indeplineasca. “Muncitul” poate insemna orice in acest context, chiar si faptul ca dai un telefon.

Pe de alta parte, cele mai misto lucruri se intampla atunci cand te astepti mai putin si, evident, nu faci nimic pentru asta.

Acum eu nici nu stiu ce sa fac: sa astept sau sa iau taurul de coarne?

Sa iau taurul de coarne in timp ce astept? Ei na.

Maica-mea zice sa iau o pauza. Oare cum ar fi?