Oficial, de azi numarul somerilor este mai mare cu cel putin 1.
Dupa ce am stat 3 ore la o coada formata in procent de 80% din femei, fiecare cu povestea ei, am reusit sa-mi depun dosarul pentru ajutorul de somaj. Am intrat in sistem si am marit rata somajului ce va fi publicata luna asta prin ziare.
Procesul in sine este greoi (cam jumatate de ora de persoana), cu multe hartii de verificat si semnat, asa ca se asteapta mult. Si se deapana povesti. Femei de varste diferite, cu ocupatii diferite, cu rate la banci sau cu “doar un an pana la pensie“. In Braila s-a inchis un supermarket (PIC) si toate angajatele de acolo si-au pregatit dosarelul. Altcineva povestea ca nu a mai luat salariul din aprilie si angajatorul nu platise nici contributia la somaj. Fel de fel de situatii. Un domn venise sa ia somaj, desi el plecase din firma “cu acordul partilor”. I s-a explicat ca asa nu are nici un drept.
Langa mine s-a asezat un nene de la tara care mirosea a transpiratie. Ma joc cu mobilul, trimit mesaje, ma enerveaza sa astept in picioare. Dupa o jumatate de ora nenea renunta. Am aflat de la el ca a platit 15 lei pentru o adeverinta medicala. Eu am luat-o gratis de la medicul de familie. Stii, nu poti sa iei indemnizatie de somaj daca nu esti sanatos tun si apt de munca.
Am intrat in biroul de depuneri cu teama. Pe adeverinta primita de la angajator era trecuta gresit seria buletinului (era de la cel vechi) si eu nu observasem asta decat dimineata, cand am mai verificat o data actele. Noroc ca identificarea se face, de fapt, dupa CNP. Doamna de la “primire acte” e calma si amabila. Imi spune cu zambetul pe buze ca pentru toata activitatea mea de dupa anul 2002 trebuie sa aduc adeverinte de la firmele pe unde am lucrat. Ca ei nu au evidente or something. Bine, dar cartea de munca? Nu e suficienta, trebuie si adeverinte. Eu stateam ca proasta pe scaun si nu pricepeam nimic. Si ce se intampla daca nu am adeverintele? Pai nu putem sa va consideram vechimea de 10 ani, ci doar de 6. Adica nu se adauga procentul de 7%, ci doar 5%.
Sa explic nitel: indemnizatia de somaj se calculeaza ca 75% din salariul minim pe economie (75% x 600 = 450 RON) plus un procent in functie de vechime, aplicabil la media salariului brut pe ultimele 12 luni. Procentul poate fi 3, 5, 7 sau 10%. Eu muncesc cu carte de munca din 1997, deci dupa matematica mea am 12 ani de vechime. Dupa calculele lor, am doar 6!
Nu scrie absolut nicaieri (nici pe internet, nici pe afisajele de la AJOFM) ca trebuie sa aduci adeverinte de la firmele unde ai lucrat dupa 2002. Nu mi-e clar nici motivul.
In fine, ideea e ca nu aveam nici un chef sa alerg prin Bucuresti pe la vreo 4 firme dupa niste adeverinte stupide si apoi sa stau din nou 3 ore la coada pentru depunere acte. Diferenta de bani e aproximativ 30 de ron. Pe care i-am pierdut si habar nu am de ce.
Pana la urma mi s-a dat un carnet de somer, pe care trebuie sa-l vizez lunar. Iar banii vin abia la sfarsitul lui decembrie, prin posta. Pana atunci trebuie sa ma descurc cum pot in viziunea lor. In ziua cand am eu programare la viza cica mai vin inca 250 de oameni. Va fi interesant.
Deci dupa 12 ani de munca si de cotizat la stat, mi se da inapoi un mare fis. Diferenta intre mine si un muncitor necalificat e de sub o suta de lei la indemnizatia de somaj. Penibil.
Mda. Si cam asa cu protectia oferita de stat. Criza se vede nasol de tot pe holurile AJOFM Braila. Iar la Bucuresti, cineva se joaca de-a guvernul si de-a alegerile.



Urat moment,intr-adevar…..dincolo de nervii macinati in cautarea unui loc de munca,momentul depunerii dosarului de somaj te si marcheaza oarecum. Am trecut prin asta odata,dupa terminarea liceului.Am ramas un an aacasa si am depus si eu dosarul:D anul acesta am fost in aceeasi situatie dar am preferat sa emigrez.Am stat 4 luni acasa timp in care mi-am cautat loc de munca dar de somaj nici nu am vrut sa aud. Mi-am zis ca mai bine emigrez si o au de la capat decat sa stau sa astept somajul.Acum sunt in Italia,muncesc in constructii si ma uit in urma fara nici un pic de regret.Chiar daca am facut o facultate si profesia e de invatator-educator,macar aici viata e mult mai simpla,atmosfera e mai putin incrancenata si oamenii(atat romani cat si alte nationalitati) sunt mai senini.Nu se merita sa iti tocesti nervii si sa iti irosesti viata in Romania.Chiar nu se merita. nici pentru mine,nici pentru copiii pe care vreau sa-i fac si sa-i cresc.Romania e o tara bananiera,condusa de un trib. Restul e gargara…
viata e ciudata.
Sorry! Sper totusi sa apara ceva la orizont si sa intrin in DECEMBRIE cu zambetul pe buze sau poate sa faci tu ceva pe cont propriu!
La faza cu adeverintele, au fost jigodii. Ai nevoie doar de adeverina care sa arate ce salar ai avut in ultimele 12 luni pt a putea sti ce la ce suma se aplica acel procent. Agentiile AJOFM au primit instructiuni sa fie mai “milostive” cu oamenii in acest an de criza. Sau electoral!? Nu mai stiu…
Si daca-ti gasesti de lucru peste 2 luni de exemplu, pana la sfarsitul celor 12 luni vei primi in continuare 30% din valoarea ajutorului de somaj pe care-l primesti lunar. Acuma nu cred ca difera lucrurile de la o filiala la alta! Doar oamenii, functionari zelosi si la cat de depresiv a devenit orasul ala…
Pfuu…care PIC s-a inchis? Ala de la trecerea BAC sau altul? Nu de alta dar de sarbatori vin acasa si mizeria aia era singurul centru comercial f aproape de mine
De ani buni, cel putin o data la doua luni, am un cosmar ciudat. Visez ca totul se duce naibii, intru in somaj si ajung cel mai sarac dintre saraci. Gandul asta ma sperie teribil de tare, iar pentru asta trag de mine si fac orice sa nu ajung acolo.
Din pacate, tu ai intrat in randul somerilor, dar mai ales in sistemul asta de stat care, pe buna dreptate, te face sa te intrebi cu ce te deosebesti de un muncitor necalificat(meserie deloc de blamat)!? Iti tin pumnii! Trebuie sa reusesti cumva sa iesi cu capul sus!
Aha, dar dacă firma la care ai lucrat în urmă cu 7 ani a dat faliment între timp, de unde mai iei adeverinţă? Ori e o regulă inventată de angajaţi, ori face parte dintr-o procedură ce mai conţine şi alte reguli ce reglementează situaţii speciale, dar n-avea chef femeia să stea să-ţi explice. Eu rămăsesem cu impresia că e suficient să duci fişele fiscale din anii respectivi (că oricum le ai acasă), dar se pare că m-am înşelat.
Nu pot decat sa-ti multumesc…si nu sunt ironic. Tine-te pe pozitie ca se va ivi ceva. NU cred ca o sa te complaci in situatia de somer!
Imi pare rau de situatia ta.
Adeverinta aceea trebuie pentru activitatea de DUPA 2002 sau INAINTE de 2002? Pentru ca se intelege ca din 2003 au si ei evidente computerizate.
Motivul pentru care sunt “multe acte de semnat”, si pentru care ti se cer niste adeverinte redundante e o noua imbracaminte a mai vechiului “dati cate unu sa ajunga la toata lumea”.
Sunt o statistica – Ciupercutza…
Somajul, studiu de caz in Braila….
In mod normal ei au in calculator toate informatiile de la toate locurile de munca unde ai lucrat.
Am fost odata la casa de asigurari sa iau acel card de sanatate pentru strainatate, care e pe 6 luni. Eram pregatita cu toate actele, iar cand am ajuns acolo s-au uitat in calculator si stiau unde mai lucrase sotul, ca pentru el ma dusesem.
Deci, fac asta ca sa te puna pe drumuri si eventual sa renunti.
Uf, doamne. Nimeni nu ar trebui sa treaca prin asta. Si, pe langa ca primesti niste bani de mizerie, te mai si “asta” cu toata birocratia asta de 2 lei.
Eu nu am intrat pe ideea de somaj, desi am fost si noi dati afara acum 3 luni, pentru ca era cel putin penibil in cazul meu, tinand cont ca am “firma”. Chiar daca nu produceam aproape nimic pe web (criza se simte in online nasol, mai ales pe Romania), stiam ca ar fi naspa din partea mea sa iau niste bani pe care consideram ca nu ii merit. Lucrez cu carte de munca de 10 ani, dar, tinand cont de “sereleu” mi s-a parut de bun simt sa incerc sa ma pun pe picioare.
Eu sunt poate in statistica aia “buna” cu indivizi care se descurca pe cont propriu dupa ce au ajuns someri. Avatajul este ca stiu niste chestii de specialitate si ca am invatat cum sa fac bani din ele.
Diferenta intre tine si un necalificat este ca poti face munca lui, doamne-fereste, daca trebuie neaparat pentru un banut, dar stii chiar si mai multe. Sunt convinsa ca nu vei depinde de banii astia, pentru ca nu esti genul de om care sa se lase invins. Vor fi saptamani FOARTE nasoale, pentru ca nu e atat de usor sa treci prin asta. Te vor cali insa si, cine stie, poate intri pe partea de antreprenoriat si va merge. Sau vei gasi un job OK altundeva si vei reintra in celelalte statistici.
MULT SUCCES. Sa ne dai vesti bune. Si nu pierde speranta. Nu ai idee cum se mai aranjeaza uneori lucrurile, chiar cand crezi ca nimic nu va mai fi bine.
Hmm … cam nasol!
Ma intreb ce se intampla daca una din firmele anterioare a dat faliment a 2-a zi dupa ce ai plecat, dar ti-a platit toate darile la stat. Raman platite, nu? Dar bani ioc.
Daca ti-au iesit la calcule 6 ani si tu de fapt ai lucrat 12, mai este o problema. Timpul pentru care ai dreptul la somaj. Pentru ca la 5 ani lucrati ai dreptul la 9 luni, pe cand la 10, ai dreptul la 12. Dar sa speram ca nu o sa fie cazul.
@ALL va multumesc mult pentru comentarii si pentru sustinere.
@joint: nici n-ai idee de cate ori m-am gandit in ultima luna sa las balta tot ce am aici si sa plec incotro vad cu ochii. Dar n-am suficient curaj. Sau probabil nu am ajuns la capatul rabdarii. Iti doresc mult succes acolo unde esti si sper sa te poti intoarce candva aici ca sa-ti faci profesia. Ca e pacat.
@zoso: da, asa e. Si se intampla uneori lucruri pe care, desi le-am anticipat, le suportam greu. Dar le depasim pana la urma
@artistu: multumesc! Si eu sper sa ma angajez luna asta, dar daca nu se va intampla, o sa astept primavara. Si apoi imi deschid o firma de facut ciorba
@Magus: nu stiam ca esti brailean
Da, PIC-ul de la bac s-a inchis, asa ca va trebui sa te reorientezi spre kaufland daca stai in viziru 
Si eu stiam ca imi trebuie numai adeverinta pentru ultimele 12 salarii (de la ultimul loc de munca). Nu am inteles de ce se cereau si celelalte.
@danbrasov: sa stii ca si eu am avut cosmarul asta. Si mi se parea ca cel mai rau lucru care mi se putea intampla era sa stau la o coada lunga de someri (asa cum am vazut prin filmele care prezentau criza din 1929) si sa cer mancare.
Initial nici nu am vrut sa cer ajutor de somaj, dar m-au convins parintii ca e bine sa fiu in “sistem” si sa am totusi niste drepturi minime. Suma oricum e derizorie. Imi ajunge fix pentru juma’ de chirie in Bucuresti. Dar iau de la stat tot ce pot.
@TNH: 2 dintre firmele la care am lucrat dupa 2002 s-au desfiintat. Asta e si motivul pentru care am renuntat sa mai caut adeverinte si am preferat sa pierd 30 de lei. Nu stiu care e procedura sau care sunt regulile pentru ca nu le-am inteles. Faza e ca nu-i interesa sa fie trecut venitul pe adeverintele alea, ci doar sa fie bifata o casuta cu “nu are datorii la bugetul de stat”. Deci era o verificare a firmelor.
@Robert: si eu iti multumesc ca ai citit. Si sper sa fii mai norocos ca mine si sa nu treci niciodata prin asta.
@Mihai: mi-au cerut adeverinte pentru activitatea de DUPA 2002. Ca atunci s-a schimbat legea parca. Nu stiu ce evidente computerizate au, dar pe mine m-au privat de niste ani de vechime. Sper sa nu patesc asta si la pensie, ca atunci e mai grav. Asta daca mai traim sa apucam pensiile in tara asta
@Mircea Popescu: nu mi-a dat prin cap, dar judecand dupa aglomeratia de la fortele de munca, cred ca ai dreptate
@Simona: si eu sunt convinsa ca au evidente. Avea in primul rand in mana cartea mea de munca in original, care atesta exact pe unde am muncit si cat. Si o gramada de lumea iesea din biroul ala spunand “trebuie sa mai aduc o adeverinta”. Eu am preferat sa nu.
@Iulia: da, asa e, se reduce si timpul de acordare. Numai ca s-a dat o hotarare prin care se prelungesc duratele de somaj cu inca 3 luni pentru ca e criza. Oricum eu sper sa nu stau un an fara job.
asta e. isi permit sa-si bata joc.
cica adeverinte de la fiecare firma la care ai lucrat acum 12 ani
or fi dat falliment, si-au mutat sediul, dar lor le trebuie adeverinte.
@Dojo: eu ti-am urmarit povestea pe blogul tau si te-am admirat pentru ca ai avut ambitia sa dovedesti ca poti sa fii pe cont propriu. Evident ca m-am gandit si eu la asta, pentru ca, sincer, m-am plictisit sa ma tot plimb de la o firma la alta. Inca mai analizez situatia si merg in continuare la interviuri.
Partea nasoala a experientei a trecut deja. M-am obisnuit cu ideea si stiu ca e doar o perioada naspa care va trece.
Multumesc :-*
@Miticosul: evident
Oricum se pare ca interesul statului nu e sa ne dea prea multe ajutoare, nu?
Ca ne invatam prost. D’aia ne pune pe drumuri dupa tot felul de acte.
Se cereau adeverinte doar ca sa mai reduca cheltuielile cu tine. Trebuia sa-i spui clar functionarei ca trebuie sa-ti arate clar in lege unde scrie ca trebuie sa aduci acele adeverinte, altfel vei depune plangere penala de abuz in serviciu. Si cred ca se rezolva in favoarea ta.
Iti tin pumnii sa primesti banii la sfarsitul lui decembrie pentru ca statul… nu prea mai are bani de dat.
si eu tot ma gandesc la situatia asta de somer sincer. Mai ales ca eu si student si noah, vorba aia ma intretin singur, deocamdta toate bune, vom vedea in viitor.
Sper sa se imbunatateasca lucrurile cat mai repede, sunt sigur ca trebuie sa fie ceva job pentru tine. Good luck
Viata e cruda pentru majoritatea romanilor.
Iar birocratia isi bate joc de cetateni…
Fruntea sus…si spor la cautari.
Daca te intereseaza un job la care trebuie sa scrii toata ziua articole informale gen blog, trimite-mi te rog CV-ul tau. Atentie, 90% trebuie scris in engleza
ce de rahat…
bafta multa.
Ciupercutza, si eu sper din toata inima sa razbesti pana atunci. Si cred ca ai toate atuurile pentru a o face. Poate incerci, ca si Dojo, sa pui pe picioare ceva al tau.
In orice caz, foarte bine ca ai trecut peste toate si ti-ai cerut drepturile. Exact pentru asta platim taxe si impozite, pentru ca atunci cand avem nevoie, sa putem sa si beneficiem de ceva. Ca statul nu ar vrea decat sa ne ia.
Eu as cauta un loc de munca in loc sa imi depun actele pentru somaj..
Sa va povestesc un caz..
Eram un in zona unui camin de nefamilisti .. din intamplare si intru in discutie cu un tanar de 27 de ani care imi spunea ca s-a cazat acolo si ca e in somaj..
Bun ok..
Curios sa vad si eu de ce prefera sa stea pe 400 ron pe luna .. il intreb..
El: Pai decat sa muncesc stau si “Pap” somajul putin ..
E chiar hidos sa crezi ca stand si “Papand” din somajul ala nenorocit vei ajunge prea departe in viata. Din pacate e alegerea multora in Romania in loc sa isi caute un loc mai bun de munca, sa se recalifice sau sa ia drumul altor plaiuri mai bune. Posibilitatile sunt mult prea multe ca sa le insir eu aici. In schimb lenea ii omoara pe multi ..
Somajul in Romania nu mi-ar acoperi nici macar hartia igienica, painea si detergentul ce sa mai vorbim de altele..
Al.
Firma la care lucrez eu face angajari, din cate stiu. Are sediul in Bucuresti.
E un grup de firme, axate pe
- consultanta pentru obtinerea de finantari UE
- intermediere credite
- imobiliare si marketing
- asistenta juridica
- proiectare de arhitectura
- inginerie (instalatii electrice, gaze, sanitare, rezistenta)
- management ISO
- media – un fel de divizie de publicitate, fac pliante, logo, brosuri, si asa mai departe…
- contabilitate
Nu mai stiu exact in ce departamente se fac angajari, dar poate, cine stie, te ajuta cu ceva informatia… Am scris si mai sus, nu stiu daca te ajuta foarte mult faptul ca are sediul in Bucuresti (e la fostele cladiri APACA, langa mall-ul cel nou)…
Adresa de mail la care poti trimite CV, daca vrei, e cariere@allconsulting.ro
Toate cele bune.
PS Am incercat sa trimit si mail, dar a fost respins de server.
Draga mea, multumesc pentru vorbele frumoase si ma bucur sincer ca deja primul “soc” a trecut. Dupa asta parca totul pare in alta lumina si sigur vor aparea solutiile.
Daca te stii in stare sa lucrezi si pe cont propriu, nu pot decat SA TE INCURAJEZ. Cand am primit anuntul de “good bye’ am avut o oferta la un alt post de radio. Juma’ de salariu (totusi un salariu) si in loc de 2 ore de emisie, 4. Asta inseamna cam 5 ore petrecute la studio, in loc de 4/5 cat oricum ardeam dincolo.
Primul imbold a fost sa accept. Oricum discutia era ‘teoretica’ si ramaneau 2-3 saptamani pana trecea si nus ce eveniment in care eram toti implicati. Aveam salariul inca vreo luna (multumesc trustului, ca au fost domni), deci nu ma ardea in mod deosebit sa ma angajez in secunda 1.
Am stat insa stramb si am cogitat rectiliniu si am realizat ca M-AM SATURAT sa tot fiu sub altii. Am avut sefi misto si colectiv superb, intram intr-o echipa din care jumate mi-au fost deja colegi la jobul prim de acum 10 ani. Sunt iubita de ei, sunt respectata, nu pot spune decat ca ma simt excelent cu oamenii aia. Dar ar fi insemna din nou sa nu fac ceva pentru mine, de comoditate, spaima etc.
Asa ca am intrat tare pe freelancing, am pus la cale bugetul si am zis ca “om vedea”. M-am reintalnit cu omul in cauza, pentru care nu am decat mare admiratie si drag. Am trocerit un pic si i-am spus ca am ajuns in momentul ala in viata, in care sa incerc sa merg pe drumul meu. Cu zero economii, cu o biopsie la activ (slava alui de sus ca a fost alarma falsa), cu stresul ca raman in urma cu platile etc.
Nici acum nu sunt ‘out of the woods’. Inca nu am niciun euro in contul de economii, dar trag tare si sper sa revin pe drumul corect. NU am nicio datorie neachitata, nu cheltui decat foarte putin, dar stiu clar ce am de facut. Sigur peste 1 luna va fi si mai bine. Peste inca 3 sper sa vorbesc de un succes adevarat, nu doar de incapatanare si munca multa
Deci, ca iar te ucid cu mesajele mele .. daca ai oportunitatea sa faci ceva “solo”, nu te lasa. Esti suficient de desteapta si de capabila sa muncesti si fara bici. Iar ideea de a munci si de a culege tu roadele, nu e chiar naspa. Plus satisfactia de a stii ca tu ai facut, ca de tine doar depinde, ca in viata ta nu vei mai trece prin umilinta asta si noptile nedormite. Pentru ca de acum inainte TU iti faci viitorul
m-ai cam speriat cu ceea ce ai scris cu privire la şomaj. nu cunoşteam foarte bine procesul şi mi se părea ceva lejer de făcut, precum obţinerea actelor pentru permis ori pentru înmatricularea unei maşini (ceva de umblat, dar nu chiar de netrecut). am încercat să-ţi trimit un email la adresa menţionată la contact, dar nu am reuşit (am primit eroare, cum că nu ar fi valabilă). de asemenea, am încercat să dau şi pe twitter de tine
@cipercutza,sa stii ca intr/adevar am ajuns la capatul rabdarii. M-am saturat,vorba celor de la happyfish sa am de ales totdeauna dintre doua rele raul mai mic,sa vad cum in jurul meu lumea se sufoca de saracie si la televizor sa vad ticalosi cu functii politice care sa dea asigurari ca merita votati pentru ca economia duduie datorita lor,sa aud tot timpul aceeasi vorba: suntem in romania frate,ce sa-i faci?
Ete ca eu nu mai vreau sa fac parte din asta. Ca mine mai cunosc doar eu vreo 10 persoane,care si-au luat campii si inca avreo 5 prieteni care urmeaza sa emigreze. Prietenilor mei care sunt inca in tara le-am zis ca daca vor eu le dau o mana de ajutor sa vina aici.E greu intr-adevar sa te obisnuiesti cu ideea ca o ei de la 0. E foarte greu si cand vii prima data aici,stai numai cu gandul acasa. Stii care e cel mai bun remediu pentru dorul de casa? Intoarcerea acasa. Prima intoarcere nu se uita niciodata. Am ajuns acasa pe seara,am stat putin cu mama de vorba si apoi am adormit. A doua zi cand m-am trezit si am iesit pe strada mi se parea ireal ceea ce vad,ceva ca un film despre evul mediu(locuiesc in mediul rural). In doua zile am aflat toate problemele pe care le aveau prietenii mei,toate ingrijorarile lor.Dupa cateva discutii de genul acesta,Pana la urma i-am intrebat: daca tot va e asa de greu,va faceti griji ca nu ajunge salariul pentru strictul necesar la ce dracu mai stati aici fratilor?!?!?
Ce viata e asta,daca muncesti doar pentru mancare? Se marita sa traiesti asa o viata,sa te sacrifici in halul asta?
Raspunsul pe care l-au dat chiar ei a fost ca intr-adevar nu se merita,dar exista frica de necunoscut care te face sa accepti o situatie precara in defavoarea unei incercari.Frica de esec ne omoara. La 28 de ani(acusica) am luat-o de la 0. cum am mai spus,nu regret nimic.Asta e drumul ce mi s-a potrivit cel mai bine. Nu am spus asta incercand sa par un atotstiutor care vine cu panaceul,spun ca mie imi merge mai bine aici decat in tara natala.Solutia difera de la om la om,dar ca sa ajungi la ea intai trebuie sa te gandesti foarte serios la unrmatoarea intrebare: se merita? Merita statul roman sa te chinui sa muncesti doar ca sa te omoare cu fiscalitatea? Merita clasa politica romaneasca sa te duci la vot? Merita sistemul de invatamant romanesc sa-i incredntezi progeniturile tale pentru a le forma pentru viata? Merita sitemul sanitar romanesc sa iti pui increderea in el? Tu oare meriti ceva mai bun decat ceea ce ti se ofera la noi in tara?
Dupa atatea intrebari mai mult sau ai putin retorice,fie-mi iertata abaterea de la subiect.Ca sa va inseninati,uitati-va la filmul August Rush. E o simfonie a vietii transpusa intr-o poveste frumoasa.Somajul vine si se si termina ciupercutzo,amintirili ramani
http://www.youtube.com/watch?v=-mJL7LE69xk&feature=related
Pentru cei care au incercat sa ma contacteze pe email: abia acum am observat si eu ca adresa mea nu functioneaza. Ultima oara cand o testasem, mergea. Imi pare rau, probabil ca s-a intamplat ceva pe server. Puteti folosi:
alabalaportocala1[@]gmail[.]com
O sa schimb si la pagina de Contact.
@Surprize Kinder: abia dupa ce am iesit de acolo mi-am dat seama ca m-a fraierit tanti aia si ca, probabil, au primit indicatii sa reduca sumele acordate prin tot felul de tertipuri. O sa dau niste telefoane si o sa incerc sa remediez situatia.
Nu pentru suma respectiva de bani (care este derizorie), ci pentru a prelungi perioada de acordare cu inca 3 luni.
@Andrei Monciu: iti doresc sa nu ajungi niciodata sa treci prin asta, dar daca Doamne Fereste se intampla, trateaza situatia ca pe o vacanta prelungita
Stresul suplimentar nu foloseste la nimic.
@Law: multumesc
@Bogdan: o sa ma gandesc la asta si te voi contacta saptamana viitoare. Multumesc.
@varza: e doar o perioada naspa. O sa treaca
Sa fie bafta, ca am nevoie!
@Iulia: multumesc pentru sustinere :-*
@brO: poti sa-ti cauti loc de munca si cu actele de somaj depuse.
Diferenta e ca mai primesti niste bani si esti asigurat dpdv medical. Pentru mine este important, pentru ca sunt destul de bolnava si daca mi se intampla ceva trebuie sa ma pot duce la un medic fara sa platesc 1 milion consultatia.
@ioanabis: iti multumesc mult pentru informatii. O sa trimit si eu un CV la adresa mentionata de tine. Din pacate mailul meu nu a functionat fix cand am avut nevoie
Sorry about that. Am trecut un alt email la contact.
@Dojo: multumesc mult! Tu ai fost si esti o curajoasa (din toate punctele de vedere). Si usor nu ti-a fost deloc. Esti un exemplu pentru mine sa stii
@AFaith: nu trebuie sa te sperii. Birocratie este peste tot
Si poate ca difera “procedurile” de la judet la judet
Eu n-am stat decat vreo 3 ore acolo pentru ca erau multi someri
Sunt convinsa ca in alte parti se sta mai putin.
Na, se porneste de la ideea ca oricum somerii se plictisesc acasa si atunci mai socializeaza si ei la o coada. Ca si asa nu au unde sa se duca … 
Eh, fac si eu haz de necaz
Pana la urma nu e decat un amarat de dosar care se depune. Problema cu adevarat nasoala este criza asta care paralizeaza cam tot.
@joint: mai, imi imaginez ca n-ai plecat acolo de bine ce-ti era aici
Si stiu ca ti-a fost greu. E greu si daca pleci la 50 de km, daramite intr-o alta tara, cu o alta limba si mentalitate. Iar faptul ca esti singur printre straini, face lucrurile si mai greu de suportat. Dar omul se obisnuieste cu greul, se adapteaza. Eu inca mai sper ca pot sa traiesc aici. Sau poate ma amagesc cu asta pentru ca n-am suficient curaj s-o iau de la zero.
Am vazut filmul August Rush anul trecut parca … Un film superb, asa e!
nu stiu ce sa-ti spun,sincer.
doar pot sa-mi inchipui ce sentimente te incearca.
trebuie sa fie tare aiurea sa te trezesti dupa 12 ani de munca in somaj.
dar daca eu nu stiu,astept de la tine insa sa ne spui cum vei reusi sa te simti iar utila.
vreau sa fii exemplul ala care sa ne motiveze pe toti sa fim mai puternici.
hai ciupercuta,scutara-ti un pic palaria si gaseste solutia !
pupici!
Imi pare rau ca a trebuit sa “joci in filmul asta”. Eu inca ma incapatanez sa refuz rolul
Nu stiu ce sa spun ca sa te incurajez, mai ales ca sunt un strain, doar ca o sa treaca tampenia asta de perioada si *poate* vor sta lucrurile un pic altfel.
@macanta: am avut o luna la dispozitie sa plang, sa ma simt ultimu’ om, sa nu inteleg ce mi se intampla. In continuare am momente in care urlu de frustrare, dar si momente in care imi spun ca poate e ceva bun ce mi se intampla. Oricum o sa scriu in continuare despre tot ceea ce fac
@Misaki: si eu ma incapatanam sa-l refuz, pana m-au lamurit parintii mei ca in calitate de somer am niste drepturi de care e bine sa profit. Si nu ma refer numai la suma aia derizorie de bani, ci la vechimea in munca si la asigurarea medicala. Nu esti un “strain”, esti o persoana care-mi citeste insemnarile si incearca sa fie alaturi de mine
Crede-ma ca nu e putin 
Dacă eşti şomer/ă e încă bine! Dar ce te faci dacă ţi-ai pierdut locul de muncă şi nici măcar nu ai dreptul la şomaj, aşa cu sunt eu?
@Dan Lee:
in situatia ta era cat pe ce sa fiu si eu
Nu ai ce sa faci decat sa te uiti pe anunturile de joburi si sa speri ca pana la urma vei gasi ceva. Sa avem bafta, zic!
@Ciupercutza Baftă zici? Acum câţiva ani eram tot în situaţia asta, doar că ieşisem din şomaj. Am tot căutat anunţuri şi am fost la interviuri, cam un an şi jumătate. Şi atunci nu era criză. Acum nu mai caut nimic. Las norocul să vină la mine.
)
Si eu mi-am bagat luna asta actele de somaj cam de aceeasi soarta am avut si eu parte,dar nu m-am lasat pana ce nu le-am bagat.La mine a durat o luna pana ce au fost gata.Aceeasi comoditate iesita din comun si aceleasi texte expirate “Nu e vina noastra,ci a angajatorilor”,dar trebuia sa le bag ca sa fiu sigura ca am un venit(chiar daca e asa cum e).Eu sunt din Arges,mai exact din C-lung si la noi nu prea mai se gaseste nimic de munca.Dar nu ma las pt ca am un copil caruia trebuie sa-i fiu alaturi si eu si sotul meu(nu cred ca munk in strainatate e o solutie).
Wow, Ciupercutzo, acum am citit postu’ asta si acum imi dau seama ca intr-adevar amandoua am stat la “aceeasi” coada si am intrat in “acelasi” birouas. Nu mai zic ca si eu aveam greseli pe Adeverinta de venit, pentru ca cei de la Fisc mi-au trecut vechea adresa (dinainte de casatorie) si de aici aceleasi temeri si in cazul meu

In schimb, adeverinta de la medicul de familie m-a costat 5 lei.
Viata de caine vagabond
Bate vant se somaj peste intreaga europa….
Mai nou am aflat ca mos craciun o sa vina la firma la care lucrez eu cu 130 de concedieri….cata faina ziceai ca da statul ciupercutzo? de drojdie nu se aude nimic? sau macar vreun zahar vanilinat ceva….