Se incheie un an extrem de greu pentru mine. Poate cel mai greu din viata mea de pana acum. Cumva, am supravietuit. Cel putin in aparenta.

Cred ca cele mai potrivite vorbe pentru definirea ultimelor 12 luni ar fi “Nu îi da, Doamne, omului cât poate să ducă” si “ De ceea ce ti-e frica, nu scapi“. Am trecut prin toate: operatie, boli, dezamagire in dragoste, concediere, somaj. Mi s-au cernut prietenii din nou. Am adaugat mai multe fire de par alb la colectie.

Coincidente stranii si semne mi s-au aratat pe final de an. Undeva peste ocean, o fetita a primit numele meu pentru ca seamana cu mine. In aceeasi zi, aproape am facut soc tabagic fumand jumatate de pachet de tigari in cateva ore. Inca resimt greata, desi au trecut 48 de ore.

Imi petrec ultimele ore din an incercand sa muncesc. Asta am facut si in ultimele zile. Ieri am chiulit insa si m-am dus sa vad Avatar. Daca nu era sonorul asa tare, cred ca as fi putut sa dorm … O poveste de adormit copiii, spectaculos realizata, ce-i drept.

Nu stiu ce sa-mi doresc pentru 2010. Intru cu teama in anul asta. In ianuarie tata se opereaza din nou, in martie imi “expira” jobul, criza nu da semne cum ca ar vrea sa dispara … Sa zicem ca-mi doresc sa zambesc mai des.

LA MULTI ANI! Ne vedem la anu’.