Recunosc, voiam sa vad un film usurel, o comedioara romantica, intr-un weekend in care nu am facut altceva decat sa lenevesc in pat, sa mananc compot de ananas, gratar de pui, pudding de ciocolata cu migdale de la Dr Oetker si bucatele de ciocolata amaruie.

Si totusi, desi e plin de clisee, filmul e mai dragut decat ma asteptam. Pentru ca nu e numai despre dragoste, ci este despre acceptarea unei pierderi sau al unui esec. Un film de dragoste cu un singur sarut (si acela la final), dar care mie mi-a dat o stare de bine. Poate pentru ca l-am vazut exact in momentul care trebuia. O durere nu e niciodata mare sau mica, e pur si simplu durere. La fel si frica. Nu conteaza ca ti-e frica de mers cu liftul, de caini, de o operatie sau de un esec. Frica va avea aceeasi intensitate si iti va provoca un disconfort. Atata timp cat o tii in tine si nu o lasi sa iasa afara.

Chapter 1: sometimes, despite your best efforts otherwise, life will give you lemons. When that happens, you got 2 choices friend: you can wear a sour face or … make lemonade.

Chapter 15: when one thing ends, something else begins. Totul tine de cat de bine inchizi usa trecutului. La mine era deschisa. Am inchis-o fara regrete si am deschis fereastra catre altceva.

Si inca o recomandare de weekend: It’s complicated, un film savuros la care am ris. Cu o Meryl Streep plina de verva, un Alec Baldwin imbatranit, grasun, dar haios, filmul este despre ce se poate intampla dupa un divort sau despre “ciorbe reincalzite”. Despre cum sexul dupa impacare e pasional si nemaipomenit, dar nu suficient pentru reluarea unei relatii. Istoria recenta mi-a demonstrat cu varf si indesat ca asa e … Anyway, e un film care mi-a placut. Mult mai mult decat Avatar …

A fost un weekend … interesant sa-i zicem. Plin de revelatii. Ca de exemplu ca love happens. Sometimes when you least expect it …

De fapt nu e numai despre ce mi-a placut azi. Am decis sa evit sa scriu pe blog atunci cand am zile proaste sau pur si simplu a bad mood. Mi s-a atras atentia ca blogul asta e cam EMO si nu seamana cu ceea ce sunt sau eram … Asa ca scriu mai rar.

So, ceea ce mi-a placut in ultima vreme a fost ca am avut o saptamana mai relaxata la birou si am putut pleca acasa pe lumina (ora 17 gen). Seful meu a inteles cumva stresul la care am fost supusa in ultima vreme si m-a lasat sa lucrez linistita, fara a-mi cere lucruri suplimentare. Asta nu inseamna ca ne intelegem bine, ca am uitat atitudinea lui condescendenta si toata morala pe care mi-a facut-o. Dar sa zicem ca se fac compromisuri de ambele parti. Ceea ce, pana la urma, e bine.

Mi-a mai placut ca traficul a fost, printr-o minune, mai redus pe traseul pe care merg eu la munca si am putut ajunge la timp la birou. Primaria a curatat strazile si a facut si o poteca mai larga pe trotuarul pe care mergeau “pinguinii”

Ma bucur ca am supravietuit gerului cumplit, ca am avut caldura si apa calda acasa, ca n-am inghetat prea tare in statiile de autobuz.

Marturiseam unui amic zilele trecute ca nu mai am fantezii erotice Ceea ce e naspa (e un simptom al depresiei). Ei bine, azi noapte l-am visat pe Wentworth Miller. Eram pe o plaja pustie si exersam procedeul de facut bebei   Yummy! O fi fost de la luna plina, nu stiu …

Ma relaxez in primul weekend fara munca de la inceputul anului … In sfarsit planetele mele se aliniaza cumva si nu se mai bat cap in cap

Incerc sa trec peste faptul ca am avut o zi tare grea la job si am o senzatie de oboseala amestecata cu una de “nu-se-mai-termina-treburile-odata-ca-sa-ma-relaxez-si-eu”.

Totusi vreau sa ma tin de exercitiul de optimism si sa gasesc macar un maruntis de ceva bun.

Hmmm.

Azi, de exemplu, mi-a placut ca Irina mi-a trimis un scheletel care mi-a completat o colectie pe care am luat 4Mu$ (adica museum dollars). Pffff a fost din aia babana! Acum am pus pe wishlist chilotii lui Columb Poate are cineva mai multe exemplare. N-am luat-o razna (de tot), doar ma joc Treasure Madness pe facebook.

Mi-a mai placut ca am mai gasit un coleg de liceu pe facebook. Doamne, ce frumoasa a fost perioada aia si in ce clasa faina eram!

Strazile au fost curatate de zapada si se circula o idee mai bine. Daca s-ar curata si trotuarele ar fi de-a dreptul perfect. Dar oricum e haios cum merg dimineata corporatistii (si eu printre ei) spre birourile din S Park, in sir indian, leganandu-se ca pinguinii, pe o potecuta de 20 de cm facuta in zapada

Mi-a mai placut ca am gasit in seara asta comentariile voastre la postul precedent Multumesc. Deci lumea rezoneaza si la bine, nu numai la belele

Dar cred ca cel mai tare imi place ca acum stau relaxata la calculator, in vreme ce, cu exact un an in urma, bausem gretosenia aia de fortrans si ma pregateam de operatie. Inca nu-mi vine sa cred ca a trecut.

Mi-as dori sa nu ma mai enervez din orice la birou. Ma gandesc ca daca scriu chestia asta pe blog si mi-o repet suficient de des in gand poate are efect de bagheta magica. [treaba asta n-are neaparat legatura cu subiectul postului, dar e tot un fel de exercitiu de optimism]

E clar ca mi-e mult mai usor sa boscorodesc pe blog despre lucrurile care ma enerveaza de-a lungul unei zile. Ca de exemplu despre faptul ca astazi, desi am plecat SI mai devreme spre birou, am ajuns mai tarziu ca ieri. Dar nu vreau sa scriu despre asta

Asadar, lucruri care mi-au placut azi:

1. un coleg mi-a spus ca ceea ce am facut eu in ultimele saptamani e o munca enorma pe care el nu ar fi fost in stare sa o faca. Si mi-a multumit pentru ca i-am trimis niste cifre care l-au ajutat.

2. un alt coleg m-a dus cu masina pana la metrou, scutindu-ma de jumatate de drum prin nameti.

3. am mers pe jos de la Piata Iancului pana acasa si am vazut un copil care se tavalea prin zapada cu atata pofta incat imi venea sa ma imbulgaresc cu el. In mod ciudat, mi-a placut scartaitul pasilor pe zapada proaspat pusa.

ZZZ-ila, e bine asa?

2 nemultumiri am avut azi. Minore, zic.

1. am petrecut o ora si 10 minute intr-un autobuz care a inaintat cu viteza melcului turbat azi dimineata. Mai adaugam 20 de minute de mers pe jos (5 min bloc- statie bus si 15 min statie bus – birou) si calculam cat mi-a luat sa ajung la serviciu. La intoarcere am cedat si am luat metroul. Vestea proasta e ca o sa mai ninga.

2. chiuveta plina de vase murdare din bucataria intreprinderii. Corporatistii imbracati la 4 ace din cladirile fancy-pency sunt niste nesimtiti. Mananca si apoi lasa farfuria jegoasa in chiuveta. Frate, ce-o fi asa de complicat sa speli un blid si-o lingura??? Ma deranjeaza pentru ca, la ora la care mananc eu (14.30 sa zicem), ceilalti au mancat si nu mai gasesc nici un vas curat. Trebuie sa spal eu una dintre farfurii ca sa o pot folosi.

In rest a fost o zi aproape suportabila.

Nu vreau sa-mi amintesc acest inceput de an. De aceea nici nu am povestit nimic din ceea ce s-a intamplat. Ma rog, nici nu am avut timp sa o fac. Desi mi-ar fi trebuit putine cuvinte: stres, frustrare, nopti nedormite, dureri de cap, multa munca.

Cred ca azi e prima zi mai linistita dupa 3 saptamani. Drept pentru care am deschis blogul si l-am sters de praf M-am dezobisnuit sa scriu si acum mi-e greu sa fac un intreg din niste idei diferite.

Constatari:

Am descoperit o alternativa viabila la mersul cu metroul (ma enerveaza sa merg pe sub pamant, desi stiu ca e foarte rapid). Tramvaiul 34 se misca super natural pe Stefan cel Mare. La fel si 41, care m-a dus de la Piata Presei pana la Plaza Romania in 17 minute. Pentru ne-bucuresteni – asta e o performanta la ora de trafic maxim.

Am vazut aseara Sherlock Holmes si mi-a placut. Chiar daca eram asa de obosita incat atipeam pe alocuri.

Mancarea de la cantina intreprinderii e la fel de scumpa ca la restaurant. Dar pentru ca n-am avut timp sa gatesc lately, am abuzat de ea. E totusi un lucru bun ca poti manca o ciorba la pranz doar coborand 3 etaje.

Am niste cearcane cat casa si ochii rosii aproape mereu. Toti cei care m-au vazut in ultima vreme mi-au spus ca arat bolnava. M-am uitat in jurul meu dimineata si am constatat ca 80%  dintre cei cu care calatoresc in autobuz au cearcane. Banuiesc ca sunt de la nenumaratele ore petrecute la computer, in spatii inchise. Eu, de exemplu, nu am deloc lumina naturala la birou, iar cand ajung acasa e noapte deja. Birourile obscen de scumpe de clasa A sunt o adevarata problema pentru angajati. But nobody cares.

Mi-am tras 2 sezoane din “Army Wives” si n-am reusit sa vad decat 3 episoade. E un serial mediocru, dar joaca un papusel cu care imi clatesc ochii de baba batrana: Drew Fuller Are niste ochi pentru care as invata sa fac chiar si ciorba de burta. Desi o detest.

Ieri am facut o luna de la angajare. Am un calculator prost care imi da erori cu “ecran albastru”. Nu mi s-a mai intamplat asa ceva de ani de zile. Dezinteresul IT-ului pentru instrumentul meu principal de lucru este de-a dreptul nesimtit. Am ajuns sa salvez tot pe stick-ul personal de teama sa nu-mi pierd munca.

Am ajuns la silueta de dinainte de operatie (hmm …. zilele astea se face un an) si am intrat in niste blugi cumparati prin 2005. Nu e o diferenta semnificativa, dar totusi … Azi in Cora, uitandu-ma in jur, m-am simtit oleak bine pentru ca la 35 de ani port masura 29 :P I’m so shallow

Inca nu stiu ce o sa fac cu blogul asta si daca o sa am timp/dispozitie sa scriu zilnic. In ultima vreme pare o treaba complicata sa-mi povestesc viata.