V-am spus ca plec la Paris? Adica mai e cineva care nu stie??? Pffff …

Mai e o saptamana pana la plecare si sentimentele mele sunt tare amestecate. Imi fac griji pentru ca e prima data cand voi zbura cu avionul, nu stiu ce haine sa-mi iau pentru plimbarea pe Champs Elysees, am emotii cand ma gandesc ca voi fi in orasul acela cosmopolit, aglomerat, frumos. Mi-am dorit atat de mult sa ajung acolo, incat acum, cand chiar se intampla, parca mi-e si frica sa vorbesc despre asta. Sa nu stric ceva. Noroc (sort of) ca in zilele premergatoare plecarii voi fi atat de aglomerata la birou incat nu o sa am timp sa respir.

Si pentru ca eu sunt ocupata sa prestez la corporatie, my significant other este responsabil cu programul de vizite. Vrem sa vedem tot in 3 zile   Mais, c’est pas possible! Prima zi va fi alocata obiectivelor principale, grupate in centru si apoi, seara, vom sarbatori ziua lui de nastere Apoi … nu mai stiu. Si aici avem nevoie de ajutor: recomandari de locuri de vizitat (altele decat cele clasice), restaurante bune, patiserii la care ati mancat voi un croissant si v-a placut … chestii din astea.

Mergeti pe blogul lui si lasati un comentariu daca aveti sugestii. El e mai vrednic in ale blogaritului decat mine zilele astea Si are timp sa le centralizeze

Hai, voi care ati mai fost prin Paris, scrieti cu incredere. Vrem sa vedem si chestii mai putin turistice.

Daca e sa ma intrebi pe mine, simplul fapt ca o sa stau pe o bancuta si o sa rontai un sendvis privind lumea alaturi de el, e suficient sa ma incante. Dar parca e pacat sa ajungi acolo si sa nu faci/vezi cat mai multe.

Vineri, 24 septembrie 2010:  finala competitiei nationale a  concursului de turnare a berii in pahar World Draught Masters 2010. Cei mai buni barmani din Romania se vor intrece si vor incerca sa transforme in arta ritualul turnarii berii Stella Artois. Am aflat de eveniment de la Cristian Manafu, am intrat pe site-ul evenimentului si am solicitat o invitatie. So, I’ll be there.

Sambata, 25 septembrie 2010:  LET’S DO IT, ROMANIA!

Cand te duci la un concert al unui artist care a fost pe val acum 20 de ani si ai asteptari uriase de la el, s-ar putea ca dezamagirea sa fie pe masura.

Am fost aseara la Guns N’Roses. M-am dus cu inima deschisa, desi am citit pe net ca Axl o sa intarzie sau ca nu a avut prestatii multumitoare la celelalte concerte.

Da, a intarziat. Practic a venit pe la ora 22.20 (era anuntat pentru 20.00), dar si noi am intrat tarziu in ‘normal circle’. L-am asteptat vreo ora si ceva, ceea ce pentru un concert de genul asta e ok. Am baut cola, am facut poze si am mancat mici. :D  Rocarita adevarata, gen

Da, Axl nu mai e ce a fost. A imbatranit, l-a lasat vocea, si-a schimbat formatia. Si totusi s-a purtat ca un profesionist si a dus concertul pana la capat. A cantat la pian ”November Rain” si a lasat publicul sa cante jumatate din ”Don’t Cry“. Lumea l-a simtit obosit si l-a ajutat. In definitiv, ne-am dus acolo sa ne simtim bine si sa ne aducem aminte de muzica anilor de liceu. Dupa jumatatea concertului, atmosfera s-a animat, iar la sfarsit era chiar aprinsa bine. Si noi ne-am intors din drum pentru “Paradise City“, piesa care a incheiat frumos concertul.

Axl a facut un gest interesant: a fluturat tricolorul Romaniei si apoi s-a infasurat cu el, intr-o incercare de a atrage publicul de partea lui. Si a reusit, lumea a apreciat.

Concluzie: concertul n-a fost stralucit, sonorizarea a lasat de dorit pe alocuri (ca sa ma exprim elegant), Axl nu mai e un sex-simbol (:P), dar eu am fost alaturi de prieteni si atmosfera din cercul nostru a compensat cu brio lacunele. Stii cum e, conteaza mult cine canta, dar mai conteaza si cu cine te duci. Si pentru ca n-am avut asteptari foarte mari, chiar n-am plecat de acolo dezamagita.

Da, stiu ca te-am neglijat o perioada cam lunga, dar sa stii ca ma gandeam la tine in fiecare zi. Probabil ai sa ma ierti daca iti spun ca in ultima luna am fost putin ocupata sa stau pe norisorul roz. Am avut o vacanta minunata si am trait niste experiente cum nu mai credeam ca exista.

Am fost in Halkidiki, pe bratul din mijloc (Sithonia), intr-o localitate micuta numita Sarti, departe de lumea dezlantuita. Timp de o saptamana n-am facut altceva decat plaja, balaceala, mancat bunatati (m-am ingrasat 3 kilograme ) si uitat de toate relele. Dar cel mai important e faptul ca in fiecare zi m-am simtit iubita si rasfatata, asa cum n-am mai fost niciodata.  Si ca sa nu raman datoare cu pozele, am salvat cateva aici. Dar sa stii ca ele nu pot reda decat partial starea de bine pe care mi-a inspirat-o locul acela.

Din pacate vacanta a fost prea scurta si a trebuit sa ma intorc la munca. In prima zi dupa concediu eram asa de buimaca incat nu mai tineam minte ce parola aveam la computerul de la birou Mi-a fost tare greu sa intru in rutina zilnica pentru ca eram cu gandul la mare. Urmatoarele saptamani au zburat atat de repede incat nici n-am apucat sa-mi dau seama ca am trecut de la papuci la pantofi de toamna

S-au intamplat multe in ultima perioada. Ma adaptez la viata de cuplu si mi se schimba prioritatile de la o zi la alta, pentru ca mi se pare normal sa petrec mai mult timp cu el. Dar incet, incet, lucrurile se aseaza si o sa incep sa gasesc timp si pentru blog, si pentru prieteni.

A, si sa nu uit. In octombrie plecam la Paris pentru cateva zile  :) Yes, I’m happy!