Circula o leapsa prin blogosfera care te indeamna sa scrii lucrurile de referinta din fiecare an al vietii. Nu mai stiu daca am primit-o de la cineva, dar o preiau de la Miruna. Nu cred ca am amintiri din fiecare an si oricum, daca as povesti tot, m-as lungi prea tare, avand in vedere ca sunt o baba batrana cu dintii de lana tinerica :D
La un an pozam intr-o rochita verde pe planseta de lucru a mamei. Ma luase la birou si un coleg de-al ei, arhitect, mi-a facut primele poze de diva. Cu o napolitana in mana 
Aveam 2 ani cand s-a intamplat cutremurul din 1977. Tocmai ne mutasem intr-un apartament cu 4 camere. Nu tin minte nimic, dar mama mi-a povestit ca am iesit cu totii in strada si ca eu dormeam in brate la tata. Deh, somnoroasa …
La 3 ani am inceput gradinita. Am o poza cu pompoane strambe care atesta acest lucru. Nu, nu o scanez 
La 4 ani m-am pierdut de matusa care ma scosese la plimbare in parculetul din centrul orasului. Mi s-a parut o super tragedie, desi parculetul ala e mic de tot. Dupa 5 minute de plans, m-a gasit matusa-mea.
La 5 ani si ceva am inceput sa citesc. Confundam “b-ul” cu “d-ul”, spre deliciul fratelui meu caruia ii placea cum citeam de zor ”lidrarie” in loc de “librarie”.
La 6 ani si un pic am intrat la scoala. Am gasit pe banca un abecedar si o garoafa. Aveam o invatatoare tanara, blonda si rotofeie pe care o chema Marcela. Ma tot chinui sa-mi aduc aminte cu cine stateam in banca, dar nu-mi iese.
La 10 ani m-am operat de apendicita. In vara aceea mama s-a operat de fibrom in luna mai, frate-miu a facut peritonita in iunie, iar eu am intrat la cutit in iulie. Da, noi ne imbolnavim toti odata.
Tot la 10 ani am inceput sa iau lectii particulare de pian.
La 14 ani, chiar de ziua mea, m-a pupat pentru prima data un baiat. Eram la un film, in ultimul rand. Nu ma puneti sa povestesc actiunea filmului respectiv
Pupatul mi-a placut, drept urmare l-am exersat constiincioasa cu pustiul respectiv toata vara, intre 2 plimbari cu bicicleta Pegas.
La aproape 15 ani (in clasa a 9-a) m-am indragostit in secret de un coleg de clasa. M-a tinut mult si bine (tot liceul), desi respectivul nu avea ochi pentru mine …
Scriam siroposenii in jurnalul personal si imaginam scenarii de cucerire. Evident, nu mi-a iesit nici unul.
La 17 ani, intr-o excursie la Busteni cu clasa, m-am apucat de fumat. Mi-era rau de nu mai puteam, dar rezistam eroic din dorinta de a fi cool.
La 18 ani am intrat terminat liceul, am luat bac-ul cu media 9.70 si am intrat la ASE Bucuresti. Am plans de bucurie. Eram fericita ca plec de acasa si ca o sa traiesc singura in Bucuresti.
La 19 ani am inceput sa frecventez discotecile din Regie impreuna cu o prietena. Inca ma mai minunez cum de rezistam in club pana la 5 dimineata si apoi de cat curaj aveam sa plec acasa cu primul metrou. Coboram la Obor si acolo asteptam tramvaiul 17 care sa ma duca in Tei. Era frig, pustiu si bezna. N-as mai face chestia asta nici sa ma pici cu ceara.
La 21 de ani aveam un prieten cu parul lung de care eram amorezata pana peste cap. Ne plimbam prin parcul Circului si apoi ne pupam pe o banca pana cand pleca ultimul autobuz spre Militari
M-a parasit la sfarsitul verii pentru o fata care avea masina … Men! (ulterior ne-am impacat si am devenit amici).
La 22 de ani am dat licenta si, 2 luni mai tarziu, aveam primul meu job la IPCMG SA. Habar nu am ce inseamnau initialele alea, dar sediul era central, in piata Victoriei, iar vinerea aveam program pana la ora 14.00. Ah, ce vremuri!
Un an mai tarziu imi faceam debutul in sectorul privat, pe un salariu dublu
Atunci am invatat sa lucrez in Word 
In urmatorii ani am muncit in 13 firme si am schimbat 6 case.
Pe la 29 de ani m-a apucat criza aia “aoleo-fac-30-de-ani-si-tre-sa-ma-marit-si-sa-fac-copii“. M-am combinat cu un nene pentru ca asa aveam eu senzatia ca intru in randul lumii. M-am plictisit groaznic in relatia aia, dar am rezistat vreun an si ceva din cauza ca toata lumea imi spunea “draga, nu mai fii si tu asa pretentioasa, dupa 30 nu te mai ia nimeni”. Nu m-am maritat si nici nu am facut copii. Nu, n-a fost sfarsitul lumii.
De la 30 de ani incolo am inceput sa ma destept si sa-mi traiesc viata asa cum m-a taiat capul, fara sa mai tin cont de parerea nimanui.
La 32 de ani mi-am facut blog
The rest is history si se gaseste in arhive 
La 35 de ani m-am indragostit lulea si am vazut Parisul. 
Konetz film 