Am fost duminica la un botez catolic. O fetita dragalasa a fost crestinata, alaturi de familie si prieteni, la catedrala Sf. Iosif din centrul Bucurestiului (da, cea cu scandalul legat de cladirea de birouri construita langa ea – cladire care a fost terminata bine merci).

Eram curioasa cum se desfasoara un botez catolic. Am mai vazut prin filme, dar nu am mai participat pana acum “in direct”. Prima surpriza a fost cand am ajuns la biserica si am constatat ca este plina. Nu stiam ca la catolici botezul poate avea loc in timpul slujbei de duminica. Practic, oamenii veniti la slujba au asistat si la botez. Si erau multi! O explicatie ar putea fi faptul ca slujba incepe la o ora decenta – 12.00.

Lumea statea pe bancute si asculta slujba, preotul vorbea frumos … era o atmosfera inaltatoare asa. N-am simtit apasarea pe care o simt de obicei intr-o biserica ortodoxa. In plus slujba este scurta (sau cel putin asa mi s-a parut). A durat o ora, cu tot cu botez.

Intotdeauna mi-a placut ritualul botezului la catolici pentru ca este mult mai putin traumatizant pentru copil. Fetita a dormit cam tot timpul, nu a plans, nici macar nu a scancit. Nu a fost dezbracata (evitand astfel o raceala – desi se spune ca nici un copil nu raceste la botez), doar preotul a pus pe ea un fel de sortulet cu o gaura la mijloc (cred ca se cheama camasa lui Hristos). Lumanarea a fost aprinsa de la lumanarea aflata in biserica, preotul a turnat putina apa sfintita pe capul copilului si gata. Slujba a continuat apoi in mod obisnuit (sau cel putin asa cred), s-a cantat Ave Maria (superb se auzea in biserica), oamenii si-au luat Sfanta Impartasanie (nu stiu cum se cheama painita aceea care se da – daca am cititori catolici ii rog sa ma corecteze) intr-o ordine desavarsita. La sfarsit lumea isi strange mana si isi ureaza reciproc “pace”. Foarte frumos si foarte civilizat. Nu a contat ca noi eram ortodocsi, lumea ne-a privit cu ingaduinta chiar daca nu stiam ce sa spunem. Pur si simplu am ascultat slujba, ne-am ridicat in picioare odata cu ceilalti si am spus Tatal Nostru.

Dupa slujba ne-am dus la restaurant, unde am petrecut pana seara tarziu. Parintii fetitei au fost niste gazde foarte atente si au organizat o petrecere reusita, cu muzica pentru toate gusturile, cu program artistic, cu vin bun si mancare pe masura. Ne-am simtit foarte bine si probabil ne-am fi “lungit” mai mult cu distractia daca nu aveam azi de muncit. Cam asta a fost.

De o saptamana parca sunt batuta cu leoca (nu stiu ce e o “leoca”, dar asa e expresia). Daca as pune capul pe birou la serviciu cred ca as adormi instant (acasa se pare ca mi se intampla frecvent asta – aseara cica am adormit in timp ce vorbeam cu Mister D.  )

Ma scol dimineata cu senzatia acuta ca as mai dormi vreo 2 ore. In timpul zilei sunt apatica si fara chef. Sa fie din cauza exploziilor solare ? Aparent da. Poate sunt doar deprimata din cauza iernii. Poate ca nici lucrurile nu se mai misca in ritmul de asta vara. Poate ca ma streseaza jobul, unde in fiecare zi ma minunez de prostia si tupeul unora …

Ma gandeam ca si relatiile sunt meteo dependente. In 2 saptamani de ger continuu, nici macar eu nu mai stiam cum arat dezbracata    Ce sa mai zic de plimbari in doi in parc, sub clar de luna. Am incercat o plimbare pe Magheru si ne-au inghetat urechile :D Deloc romantic.

Abia astept sa vina primavara, cu astenia ei cu tot. Nu de alta, dar mi-am cumparat o pereche de ciorapi roz care se pot purta doar cu balerini Asortati cu un buchet de zambile.

M-am saturat de frig si de gri. Exista undeva de cumparat niste esenta cu miros de iarba verde? Am senzatia ca sunt o leguma la sfarsitul asta de iarna …

Happy Valentine’s Day. Gen.

Nu, n-am cumparat inimioare rosii si nici ursuleti de plus.
Nu i-am gatit omleta in forma de inimioara (de fapt ieri i-am facut 2 oua fierte moi – mda, fara fundita rosie)
Nu mi-am cumparat chiloti speciali sau mai stiu eu ce desuuri cu acest prilej maret.

But.

I-am zis de dimineata “te iubesc” (cum fac, de altfel, in fiecare dimineata). Still.

Am fost aseara la treatru (Arta - la Bulandra. Mergeti sa o vedeti – merita!)

Mergem miercuri la Escu – Teatrul de comedie

 Am cautat pe wikipedia ce naiba inseamna de fapt valentine’s day. Si am aflat ca lumea ar trebui sa-si trimita biletele de amor, nu cadouri kichioase.

Anyway. Daca chiar trebuie, barbatii sa ofere doar: flori, ciocolata, parfum fin sau bijuterii. Orice altceva e aiurea. Ma gandesc cum as reactiona daca m-as trezi cu un set de tigai drept “simbol al dragostei noastre”. Dorin, don’t try this at home

In rest, am gatit o supa de legume si budinca de paste cu branza proaspata. Prozaic, de-a dreptul.

Titlurile imi vin mai usor in engleza. Nu stiu de ce. Oricum ma enerveaza sa tot aleg titluri la posturi, as prefera sa pun doar data (vineri, 11 februarie 2011) ca intr-un jurnal « clasic ».

 As putea sa ma lamentez in 3 paragrafe povestind despre cum mi-am pierdut deprinderea de a scrie pe blog sau despre lipsa de timp ori chef.

Nu ma lamentez, e doar o faza. Sau poate nu mi se mai intampla nimic ce merita sa fie povestit public.

Nu stiu cum a trecut prima luna a anului 2011. N-am facut decat sa prestez pentru corporatie si sa merg la teatru. Am reluat vizionarile de piese, cam una pe saptamana (desi avem un record de 4 « bucati » in 10 zile :P ) pentru ca filmele de la Mall le-am epuizat deja.

Au fost 2 saptamani de ger puternic pe care le-am petrecut prin casa, grupati in jurul caloriferului. Intr-una din zile mi s-a facut pofta, paradoxal, de inghetata de ciocolata. Drept urmare my significant other a coborat la chioscul de la parter si s-a intors cu o galetusa de inghetata. Inghetata bocna de la ger, evident. Pe care am « asortat-o » cu niste mini-rolls cu crema de vanilie coapte vreo 25 de minute in cuptorul incins (erau din alea congelate, nu va ganditi ca m-am transformat in super gospodina peste noapte).

Iarna asta m-a amortit rau de tot. Abia astept sa vina caldura, sa se mareasca ziua si sa pot merge pe jos fara sa ma umplu de noroi pana la genunchi sau sa-mi inghete urechile. Mi-e dor de rochite si pantofi colorati. Mi-e dor de capsuni si cirese.

Azi, pentru ca nu am avut chef de nimic la birou, m-am uitat pe un catalog Avon si m-am apucat sa-mi comand tot felul de prostioare. Foarte girlie asa … M-a tinut vreo juma de ora faza asta, timp in care m-am gandit ca nu mai pot trai fara exfoliante, baze de machiaj, oja sidefie, farduri de ochi si creme de corp Am revenit cu picioarele pe pamant cand am vazut cat m-ar costa distractia si am abandonat proiectul (Da’ o crema tot imi iau ). Serios acum, n-am mai avut de mult un moment din asta de prosteala si cred ca mi-ar prinde bine sa ma rasfat putin. Prea multe exceluri dauneaza grav sanatatii.

In rest, sunt bine, sanatoasa si devreme acasa. Si tot cu Dorin (ca raspuns la intrebarea “mai esti cu baiatul ala?” ). Care e mai sarguincios decat mine si scrie un post pe zi. Deci mai cititi pe la el despre ce mai fac eu

xo xo