Am avut mari emotii inainte sa particip la SkirtBike. Nu sunt o biciclista desavarsita, mi-e frica sa merg printre masini si nici nu mi se parea ca sunt suficient de “cool” astfel incat sa ma incadrez cu succes in multimea de fete tinere si frumoase pe care o anticipam. Prostii d’ale mele …

Am ajuns pe la ora 14.30 la Biciclop, unde ma astepta o bicicleta superba, micuta, comoda, perfecta pentru mine si un buchet de flori. Curtea era plina de fete cucuiete care isi alegeau modelul potrivit de bicicleta. Am pornit de acolo in coloana catre Piata Revolutiei, unde ne asteptau sute de participante la cea de-a doua editie a SkirtBike (din pacate anul trecut a plouat destul de tare si evenimentul nu a avut o asa mare amploare). Nu ma asteptam sa fie atatea fete si asa de frumoase! Imbracate cochet, vesele, cu biciclete de toate formele si marimile … Era un adevarat spectacol.

Startul s-a dat la ora 15.30 si coloana de bicicliste a pornit pe traseu. Politia a fost alaturi de noi si a oprit circulatia in intersectii pentru ca sa putem trece nestingherite. Cred ca ne-au injurat rau soferii Le mai trecea supararea cand vedeau ca pe biciclete erau fete cu minijup   S-au facut poze, s-a filmat, s-a ris, s-a glumit si s-a … obosit. Eu cel putin, dupa o ora de mers, eram franta de oboseala. Nu sunt obisnuita sa merg mult si, in plus, caldura mare si soarele care ardea mi-au creat o usoara senzatie de disconfort. Si m-am bronzat cu manecute Oricum a fost foarte frumos! M-am simtit bine si am facut si miscare

Au mai fost alaturi de mine: Sana, Miruna, Nina, Raluca, Elena

Fotografii (multeee) de la eveniment gasiti pe pagina de Facebook SkirtBike , pe Velobello si pe Biciclop

Hai ca incep sa ma linistesc putin.

A fost asa un iures dupa ce mi-am cumparat casuta, ca n-am mai avut timp de blog.  N-am avut timp sa scriu despre cum e sa ai locul tau, cum e sa stii ca poti sa faci ce vrei in el, sa-l mobilezi cum doresti si sa-l vopsesti in portocaliu daca asa ai chef

Bref, senzatia pe care o am in casa aceea micuta este nemaipomenita. Imi place bucataria mea micuta, care va avea candva o mobila cu putin rosu.    Sau niste faianta portocalie … I haven’t decided yet Imi place camera mea plina cu dulapuri, imi place baia care va deveni, cel mai probabil, vernil. Sau lila. Imi place ca pot sa merg la cumparaturi in Bricostore si pot sa ma vait de preturile la gresie sau obiecte sanitare

Dar …

Am cumparat o usa metalica. Aseara a fost si montata. Cu peripetii, pentru ca in Romania oamenii sunt neseriosi. Daca iti spun ca vin la o ora, isi inchid telefoanele la acea ora si se duc acasa. Desi usa mea era platita de duminica. A trebuit sa mearga Dorin la magazinul respectiv si sa se certe cu ei pentru un lucru pe care eu il platisem si mi se facuse o programare.

Am mers la Directia de impozite si taxe a sectorului 2. Am depus o cerere si niste acte pentru a se schimba proprietarul casei in evidentele lor si am primit inapoi un biletel in care mi se scrie ca trebuie sa ma prezint din nou acolo peste o luna … Why? Habar n-am.

Am ajuns si la Enel pentru a trece contractul de energie electrica pe numele meu. Am stat 2 ore la coada pentru a lasa o copie a contractului de casa si una de buletin. Contractul de energie cica sa trec eu alta data sa-l iau pentru ca era deja tarziu si functionara voia sa plece acasa. Mi-a venit randul dupa terminarea programului si se facuse 8 seara … Totusi, e un lucru atat de banal sa schimbi un titular. De ce dureaza atat de mult? In 2 ore au fost “rezolvati” vreo 6 clienti … In fine.

Mai am de mers la “cablu&internet”. Se va rezolva si asta, cumva, candva.

Si pe langa asta ne-am apucat de sport! De 2 ori pe saptamana alergam pe banda, biciclim si facem abdomene. E greu pentru ca nu sunt obisnuita cu asta, dar senzatia de dupa sala este priceless. Luna asta o sa tragem de “fiare” pentru ca vrem sa fim in super forma. Plecam iar la greci! Uite aici.

Mno, cam atat pentru azi. Va multumesc frumos pentru felicitarile si urarile de la postul precedent si imi cer scuze ca n-am avut timp sa va raspund mai devreme.

Gata. De azi, 12 mai 2011,  ora 14.30 sunt proprietara unei garsoniere mobilate in Bucuresti!

Totul a mers ok, nu am avut nici un fel de problema. Mi-au ajuns si banii

Am plecat de la banca plina de acte de tot felul, am mers apoi la Copolovici sa sarbatorim cu niste papa bun si cheesecake, iar in final am ajuns si la sus numita garsoniera. Nu de alta, dar sa vad si eu pe ce am dat banii Vreau sa spun ca am gasit casa curata, numa’ buna de mutat in ea. Doar usa de la intrare trebuie schimbata si dat cu putin var pe hol. In rest, nu mai am ce-i face. Are de toate in ea. Proprietarii au fost super de treaba, sa tot faci tranzactii imobiliare asa

Da, stiu ca o sa platesc un credit 30 de ani, dar macar e casuta mea si nu ma da nimeni afara din ea. Iar rata este egala cu o chirie in Bucuresti si poate fi platita dintr-un salariu mediu.

Ce pot sa zic? Senzatia pe care o am acum e foarte misto. Inca nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat, ca pana la urma nici nu a fost atat de greu (am avut noroc).

Nu mai ramane decat sa-i multumesc lui Dorin pentru ca mi-a suportat angoasele si indoielile in toata aceasta perioada.

Acum ma duc sa ma odihnesc. A fost o zi incarcata

E una din acele saptamani hotaratoare in viata. Genul de saptamana intensa, in care lucrurile pe care le-ai asteptat ani de zile se intampla in sfarsit si nici nu-ti vine sa crezi.

Saptamana asta semnez actele. Mai precis, joi. Mi-as fi dorit sa se intample maine, pentru ca astrele cica mi se aliniaza frumos pe data de 11 mai. Nu-i nimic, nici 12 nu e rau. Fac calcule peste calcule. Sunt mai multi bani decat am “invartit” eu vreodata. Pentru altii poate sunt banii de buzunar sau banii pentru o vacanta la Acapulco.

Avans, comision de retragere, asigurare, depozit colateral, comisionul agentiei imobiliare, taxe notariale … le visez noaptea, le adun, le scriu pe hartie. Iti trebuie bani ca sa iei … bani

Norocul meu ca am dat peste un vanzator care a mai trecut printr-un credit si stie cum stau lucrurile. Nu comenteaza, ma ajuta cu sfaturi, face lucrurile corect, are rabdare. Mi-era atat de teama de treaba asta serioasa numita “vanzare-cumparare”, dar acum constat ca, daca dai peste o persoana civilizata, lucrurile nu sunt deloc complicate. Trebuie doar sa ai suficienti bani sa platesti. Si RABDARE. 

In weekend o sa-mi duc lucrurile la casa noua, se va face curatenie si probabil se va bea o bere stand in mijlocul casei, pe parchet  

Urmeaza cumpararea unei usi metalice si a unei vacante in Grecia :D Cea mai ieftina, ca acu’ sunt om cu rate la banca

 To be continued.

Imi place sa daruiesc, ca sa primesc.

Asa cum va povesteam zilele trecute, astept raspunsul final in legatura cu creditul, ca sa ma asez si eu odata la casa mea. Cum ar zice cei batrani. Evident ca atunci cand iti doresti sa primesti ceva, incepi si tu la randul tau sa fii mai altruist, sa daruiesti celor din jur lucruri poate mai putin importante, dar care aduc zambete pe fata lor.

Eram luni prin centru Bucurestiului si la tot pasul vedeam Milka (si nu vacuta).  Multe caravane cu fete dragute imbracate in mov care opreau femei pe strada. M-am gandit ca e vorba de un concurs ceva, dar nu stiam exact care e baiul si m-am dus sa cercetez.

Milka si Jacobs si-au unit fortele si au lansat o campanie Daruiesti-Primesti. Au realizat un pachet promotional in care se gaseste un accesoriu, iar daca il purtati si dati nas in nas cu o caravana puteti castiga premii.

Pe pagina de Facebook  am vazut poze cu doamne foarte incantate fiindca au primit un pachet promotional din partea Milka si Jacobs sau vouchere cu sume intre 1.000-10.000 ron. Mi-ar fi placut in momentul acela sa am un accesoriu si sa ma loveasca norocul cu un voucher, ca astfel imi revizuiam calculele pentru casa  .

Insa timpul nu este pierdut, imi scriu povestea pe coffeechat.ro si poate castig o cafetiera pentru casa noua, ca atunci cand imi vin prietenii in vizita macar cafea sa le pot da.