Ta ta tadaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Ciupercutza implineste azi 4 anisori! E fetita mare, merge la gradinita

Va invit sa mancati o bomboana de ciocolata cu aceasta ocazie! Nu ingrasa!

Totul a inceput intr-o seara friguroasa cu aceste promisiuni.

La multi ani, mai blogule!

PS: Da, stiu, e copilaresc sa sarbatoresc blogul, dar nu m-am putut abtine. Mi-e prea drag si m-a ajutat de prea multe ori ca sa nu il tratez cum se cuvine

PS2: Si conform traditiei trebuie sa-i urez LA MULTI ANI si lui Mister S., care desi nu-mi mai e coleg de 2 ani, a ramas acolo, undeva in inima mea, alaturi de ZZZ-ila, de Anuska si de toti ceilalti de la Bell.

Ideea acestui post mi-a venit citind ce a scris Tomata acum cateva zile despre faptul ca ea a ajuns sa fie cunoscuta mai ales cu numele blogului in defavoarea celui real.

Si la mine e cam la fel. Ciupercutza, numele meu “de scena” a devenit asociat cu persoana mea in ultimii ani si putina lume stie cum ma cheama pe mine in realitate. Chiar si cei apropiati imi spun Ciupercutza prin casa :D  Ideea e ca eu asa mi-am dorit. In sensul ca voiam (si vreau in continuare) sa scriu anonim pe blog.

Ma simteam si ma simt mai confortabil sub protectia anonimatului. Nu pentru ca am ceva de ascuns, ci pentru ca blogul a fost si este o preocupare personala, in afara jobului. Si, desi de multe ori am scris despre munca mea (niciodata chestii confidentiale sau concrete), m-am ferit intotdeauna sa pomenesc despre existenta acestui blog la locul de munca. Evident ca au existat si exceptii: pana la urma tot am spus unor colegi, dar numai dupa ce m-am asigurat ca nu vor fi socati de idee si ca vor intelege ce reprezinta, de fapt, un blog in general si al meu in special.

Chiar si acum cand am un alt serviciu (am schimbat doar firma, fac acelasi lucru), ma feresc sa spun colegilor ca am un blog sau ca am ceva cunostinte din lumea asta a online-ului. Si mor de ciuda intr-un fel, pentru ca cei de la concurenta au implicat deja blogerii in campanii si par mult mai deschisi fata de social media. Parca simt ca as putea sa fac eu si eu cate ceva … dar nu ma bag.

Ma rog, de fapt pe mine ma interesa sa stiu daca numai eu am problema asta (a separarii blogului de job) sau mai apare si pe la altii. Aproape ca-i invidiez pe cei care nu numai ca n-au o problema in a mentiona la serviciu ca detin un blog, dar chiar pot scrie in timpul programului de lucru si nimeni nu se isterizeaza. In ultimul an am avut de multe ori pornirea sa scriu despre ceva, dar pana ajungeam acasa imi pierdeam ideea sau cheful. Asta asa, ca sa explic putin absenta mea in lumea virtuala …

Dar cand mediul de lucru este mai rigid si lumea virtuala e un fel de “secta”, ce faci: spui ca faci parte din ea sau taci? Faza interesanta e ca toata lumea stie ce e facebook si foloseste la greu, dar cand vine vorba de bloguri parca se blocheaza toti … Geez, si credeam ca am depasit faza cand eram considerata o ciudatenie

Astazi este ziua lui.

In afara de faptul ca vreau sa-i urez cat mai multi ani sanatosi si fericiti, vreau sa-i multumesc ca a aparut in viata mea, ca ma iubeste si ca-mi ofera mereu motive sa-l iubesc si eu. Sa-i multumesc pentru diminetile in care ma trezesc alaturi de el, pentru serile cand ma strange in brate, pentru momentele noastre de bine, pentru faptul ca ne tinem de mana si mergem mai departe. Pentru faptul ca mi-a dovedit ca relatiile bune exista, pentru faptul ca se bucura cand primeste un tricou cu Superman si pentru faptul ca nu se supara cand scriu posturi siropoase ca acesta  

LA MULTI ANI!

Guest post de Dorin Apavaloae

Baieti de toate varstele, va recomand cel mai nou film cu roboti!

Am mers aseara, impreuna cu gazda acestui post, Ciupercutza, la un film la care ea, sincer vorbind, n-a intrat cu prea mare tragere de inima.

Filmul se numeste Real Steel , cu Hugh Jackman in rolul principal si a fost vizionat de noi in avanpremiera absoluta la Samsung IMAX AFI Cotroceni la invitatia celor de la OxygenPR , carora le multumim amandoi pe aceasta cale!

De ce suntem amandoi placut surprinsi de el? Pentru ca filmul acesta este o pelicula care incanta pe oricine o vizioneaza si, desi Ciupercutza a mers consolata ca va vedea un film “pentru baieti”,  a iesit din sala incercand sa inteleaga cum de un film cu roboti poate starni atatea emotii autentice.

In film se spune nuantat povestea unui aventurier autentic al viitorului, Charlie Kenton, a carui viata se invarte in lumea luptelor de box pentru roboti undeva in viitor, mai exact prin anul 2020. Ce surprinde placut este realismul cu care un film semi-SF surprinde lumea din viitorul nu foarte indepartat si cum in pofida faptului ca omul nostru traia intr-o lume fara suflet (cea a robotilor), el, om 100%, isi pastreaza caracteristicile umane care ne deosebesc de tot ce traieste sau se misca pe planeta noastra.

Cu un copil ce i-a revenit pe cap in urma mortii unei iubiri mai vechi, omul nostru, dator vandut in fata majoritatii organizatorilor de lupte pentru roboti, trebuie sa gaseasca de nicaieri o sursa de venit – un robot pe care sa-l scoata la lupta in vederea asigurarii traiului zilnic. In urma unei cautari dintr-un cimitir de fiare vechi, fiul sau Max (interpretat foarte real de catre Dakota Goyo ), are un accident din care scapa cu viata datorita unui robot de generatie veche ce zacea acolo. Copilul se ataseaza de robotul ce pare ca, in afara faptului ca putea copia miscarile pe care le vede, are si un comportament apropiat de cel uman si insista pe langa tatal sau sa il arunce in lupte.

De aici incepe aventura lor pe care nu v-o dezvaluim, va spunem doar ca cei doi impreuna cu robotul cel simpatic ajung departe si ca relatia lor cu robotul ATOM ii apropie creand o legatura tata-fiu de nepretuit.

Filmul este bine primit de criticii ce au reusit sa il vada, premiera lui in SUA fiind abia pe 7 octombrie …

Am iesit de la acest spectacol de tehnologie, efecte, film si emotii foarte incantati ca regizorul Shawn Levy  a stiut sa gaseasca o cale desteapta de a se apropia de sufletul imperfect si supus emotiilor specific oamenilor prin aportul unui robot. Nu e neaparat un film ce se ridica la valoarea lui E.T., dar nici departe nu e, de aceea va recomandam sa mergeti sa-l vedeti pentru ca merita! Veti iesi de la el exclamand ca noi: am vazut un film surprinzator de bun data fiind tema propusa!

Vizionare placuta!