Foto Union are din nou o initiativa frumoasa. Click pe fotografie pentru detalii. Cred ca voi participa si eu

Ati auzit de Michel Telo, brazilianul care a devenit un superstar peste noapte cu o melodie care s-ar traduce “Ah, ce ti-as face, de te-as prinde?” Sigur ati auzit piesa cel putin o data. Adevarul este ca te prinde, e dansabila, e usor de fredonat si deja face inconjurul mapamondului o coregrafie usor de memorat.

Chiar si revista Forbes i-a dedicat un articol la sfarsitul anului trecut. Videoclipul melodiei a depasit deja 175 de milioane de vizualizari pe Youtube S-au facut flashmob-uri in Koln si Torino, sunt sute de filmulete cu oameni care danseaza “Ai Se Eu Te Pego”. Ce mai, un adevarat fenomen.

Pentru ca e weekend sa ne imaginam ca afara sunt 30 de grade si suntem intr-un club din Malaga! Delicia, delicia …

Nu am noutati majore. Sunt bine, sanatoasa si am inceput anul cu munca multa la birou. Dar nimic exagerat. Sunt implicata (din nou) intr-o implementare de program nou si, fiindca voi fi key user, am mai multe lucruri de facut ca de obicei (“curatarea” bazei de date, training pentru utilizare … chestii din astea). Oricum nu e de avengura schimbarii SAP-ului cu care m-am confruntat in 2010 si inceputul lui 2011, dar e amuzant cum istoria se repeta Si pentru fostele colege – de data asta seful meu e implicat direct si lucreaza cot la cot cu mine

************************************************

Conform principiului tara arde si baba se piaptana, in loc sa ma implic in proteste/revolutie, eu gugalesc de zor in cautare de destinatii pentru vacanta de vara … Ce daca e ianuarie? Eu ma uit pe poze cu plaje. De la inceputul anului am facut o fixatie pentru Costa del Sol (Malaga, Marbella, Torremolinos) si ma uit dupa variante de cazare mai ieftine. Insa ieri, la gugaleala obisnuita de weekend, am vazut ca plajele de acolo nu sunt chiar nemaipomenite. Bine, dupa ce am fost 2 ani la rind in Grecia, evident ca orice plaja e naspa prin comparatie Dar ideea era sa nu facem numai plaja, ci sa si vizitam cate ceva. Oraselele din sudul Spaniei mi s-au parut dragute si demne de vizitat. Daca e cineva prin preajma care a vizitat Costa del Sol, as aprecia ceva impresii de vacanta. Nu e o destinatie ieftina, asa ca vreau sa aleg ce e mai bun de acolo.

Si tot cautand eu de zor “best beaches” am ajuns (cum altfel) tot la Grecia. De data asta am pus ochii pe insula KOS, locul nasterii lui Hipocrat. Se poate ajunge cu avionul (exista chartere vara) si am vazut cazare incepand de la 210 euro/7 nopti. Mi se pare pitoreasca si in sudul insulei exista niste plaje pe care m-as lafai. Nefiind o destinatie foarte populara printre romani (cum e Thassos de ex), nu am gasit foarte multe informatii despre ce poti face pe acolo. Doar ca e aproape de Turcia si se poate face o excursie de o zi la Bodrum. O am in vedere, desi parca n-as merge si al treilea an tot la greci …

In fine, desi anul trecut ne propusesem sa mergem in Antalya anul asta, ne-am cam dezumflat cand am vazut preturile (cam 2000 de euro la 5 stele all inclusive) si nu cred ca e fezabil pentru noi.

************************************************

Am descoperit un serial nou, Downton Abbey (la Christina am citit despre el) si ne-am hotarat sa vedem primul episod vineri seara (mai mult de plictiseala asa). Ei bine, ne-a prins 3 dimineata uitandu-ne la el si nu ne induram sa plecam la culcare. Ieri am repetat experienta si am terminat deja sezonul 1. Acum suntem la episodul 3 din sezonul 2. Pe IMDB are nota 9 si o merita cu prisosinta. Demult nu am mai vazut un serial atat de bine facut, atat de impecabil jucat si cu o intriga care ne tine lipiti de televizor cu orele (conectat la laptop, fireste ). Povestea urmareste destinul unei familii bogate din Anglia, lupta lor pentru pastrarea domeniului in lipsa unui mostenitor direct de sex masculin si, in paralel, intrigile numerosilor servitori, fara de care acea casa nu ar putea functiona. Va recomand cu caldura sa vedeti serialul (e posibil sa fie difuzat in curand pe la teve, noi l-am vazut pe vplay) pentru ca merita.

************************************************

Si cam despre asta este vorba in ultima vreme. Voi, sanatosi, voinici?

Cand am intrat in 2011 nu mi-am dorit decat sa am liniste si sanatate. Incheiasem un 2010 tumultos si aproape ca mi-era teama sa-mi doresc mai multe. Imi gasisem jumatatea, vazusem Parisul … ce puteam sa mai vreau?
Nici nu ma gandeam eu ce an bun urma sa vina. Pentru ca, da, pot sa spun acum, la final, ca 2011 a fost unul dintre anii cei mai buni din viata mea. A inceput el cu un concediu in care a trebuit sa lucrez vreo 2 zile (ah, si ce nervi am avut!), dar asta m-a ambitionat mai mult si m-a facut sa-mi doresc alt job. Spre norocul meu, exact in momentul cand simteam ca nu mai pot, ca-mi urasc munca si seful, a aparut aproape din neant o oportunitate. Am fost sunata de o agentie de recrutare la care depusesem CV-ul in 2006 Si apoi, dupa 3 interviuri, a venit si oferta de job. Financiar nu a fost un salt semnificativ, dar din multe alte puncte de vedere este un loc de munca bun si nu regret nici o secunda ca am venit aici.

Dar marea realizare a anului nu a fost numai schimbarea jobului, ci faptul ca am reusit sa-mi cumpar o casuta. E mica, dar e a mea. Da, platesc rate la ea, dar sentimentul ca nu mai sunt o chiriasa e priceless. In plus, simt si eu ca am realizat ceva.

Sentimental vorbind mi-a fost bine si mi-e bine in continuare. Relatia mea cu Dorin evolueaza frumos, in continuare mi-e drag sa ma trezesc dimineata alaturi de el si mi-e drag sa stiu ca am cui sa cer un sfat, o parere, sa stiu ca e cineva acolo caruia ii pasa de mine. Si pana la urma e frumos sa stii ca ai cui sa-i faci o surpriza (chiar daca intarziata   – cadoul lui de Craciun a ajuns abia azi dimineata).

Am avut parte si de o vacanta frumoasa in luna iunie. Ne-am fi dorit sa calatorim mai mult, dar lasa ca la anu’ recuperam.

Serios, nici nu stiu ce sa-mi doresc pentru 2012. Cred ca stabilitate e cuvantul potrivit. Si apoi sa fim amandoi sanatosi (ultima luna a anului ne-a cam incercat la capitolul asta si ne-a indispus putin), sa muncim si sa facem bani, sa calatorim si sa vedem cat mai multe lucruri. Si sa ne iubim in continuare.

Ceea ce va doresc si voua! Sa fiti iubiti si sa iubiti!

LA MULTI ANI! Ne vedem in 2012!

Pana acum vreun an jumate, nu ma uitam la meciuri de fotbal decat foarte rar. Ori era vreun meci important al nationalei, ori ma nimeream cu prietenii pe vreo terasa unde exista si un televizor care transmitea ceva partida de prin campionatul intern sau de pe aiurea.

Ei, lucrurile s-au mai schimbat putin (de fapt mai mult decat putin ) de cand convietuiesc pasnic in aceeasi casa cu domnul neinrudit

Ideea e ca lui ii place sa urmareasca meciuri de fotbal, sa bea un Heineken si (mai nou) sa comenteze pe Twitter cu alti domni fazele mai importante. La inceputurile relatiei noastre stateam si eu acolo pe canapea, in fata televizorului, dar ori cu laptopul in brate, ori cu vreo carte … Ma rog, nu urmaream fazele cu atentie. Si DA, am pus si eu clasica intrebare muiereasca “ce e ala offside”.

De multe ori cand era meci veneau prieteni in vizita sau mergeam noi pe la altii, asa ca aveam ce face in timpul jocului (mai o barfa, mai un pateu, mai o popcoarna …). Asta pana cand ne-am lovit de superstitia ca “de cate ori ne strangem, pierde Steaua”.   In caz ca nu stiati de ce pierde Steaua meci dupa meci, de la noi se trage

La un moment dat am inceput sa ma uit mai cu atentie. In special la jocurile echipei preferate a lui Dorin: FC Barcelona. Ei, si dupa ce am vazut cum poate sa joace o echipa am zis si eu, citez din clasici “da, tata, asa arata fotbalul”. Cel putin la FC Barcelona – Real Madrid m-am minunat de cum pot sa alerge oamenii aia si ce pofta de joc au. Acum nu ma mai intristez foarte tare cand ma anunta domnul ca “avem meci” – in traducere libera “televizorul ramane deschis pe asta si nu pe altceva”. Evident, am un televizor in dormitor daca am chef de telenovele, dar nu e cazul.

Asa ca atunci cand am primit invitatia echipei de la OxygenPR de a participa la vizionarea meciului Manchester – Otelul Galati sponsorizata de Heineken, s-a potrivit cum nu se poate mai bine. Fotbalul ne place, berea Heineken nu ne lipseste din frigider de obicei (deci suntem fani), socializarea ne place (ca suntem blogeri amandoi), asa ca erau reunite toate conditiile unei seri faine. Si chiar asa a fost. Ma rog, cu exceptia faptului ca eu m-am ofticat maxim cand Otelul a pierdut cu 2-0 (eu mizasem pe un 1-0 sau egalitate) pentru ca nu mi-a placut cum a jucat Manchester nici in prima partida (cea de la noi de pe National Arena). Practic marea echipa nu a fost in stare sa dea decat un gol “pe bune”, restul au fost din penalty sau autogol (jenant, zic eu, pentru o echipa cu pretentii ca Manchester).

Oricum, atmosfera aseara la Stadio Sports Bar era relaxata. Lumea bea bere, manca nachos si socializa. Uneori, baietii se mai uitau si la meci Arhi a fost singurul care a ghicit scorul corect si care s-a bucurat zgomotos cand Manchester a “inscris” cel de-al doilea gol, asa ca a primit premiul de six-pack oferit de sponsor.

Am remarcat cu placere gestul frumos al organizatorilor de a ne pune la dispozitie taxiuri (gratuit) la finalul serii astfel incat sa ajungem acasa in siguranta indiferent cate beri Heineken am consumat Si am cam consumat

Multumim inca o data pentru invitatie!

Ta ta tadaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Ciupercutza implineste azi 4 anisori! E fetita mare, merge la gradinita

Va invit sa mancati o bomboana de ciocolata cu aceasta ocazie! Nu ingrasa!

Totul a inceput intr-o seara friguroasa cu aceste promisiuni.

La multi ani, mai blogule!

PS: Da, stiu, e copilaresc sa sarbatoresc blogul, dar nu m-am putut abtine. Mi-e prea drag si m-a ajutat de prea multe ori ca sa nu il tratez cum se cuvine

PS2: Si conform traditiei trebuie sa-i urez LA MULTI ANI si lui Mister S., care desi nu-mi mai e coleg de 2 ani, a ramas acolo, undeva in inima mea, alaturi de ZZZ-ila, de Anuska si de toti ceilalti de la Bell.

Guest post de Dorin Apavaloae

Baieti de toate varstele, va recomand cel mai nou film cu roboti!

Am mers aseara, impreuna cu gazda acestui post, Ciupercutza, la un film la care ea, sincer vorbind, n-a intrat cu prea mare tragere de inima.

Filmul se numeste Real Steel , cu Hugh Jackman in rolul principal si a fost vizionat de noi in avanpremiera absoluta la Samsung IMAX AFI Cotroceni la invitatia celor de la OxygenPR , carora le multumim amandoi pe aceasta cale!

De ce suntem amandoi placut surprinsi de el? Pentru ca filmul acesta este o pelicula care incanta pe oricine o vizioneaza si, desi Ciupercutza a mers consolata ca va vedea un film “pentru baieti”,  a iesit din sala incercand sa inteleaga cum de un film cu roboti poate starni atatea emotii autentice.

In film se spune nuantat povestea unui aventurier autentic al viitorului, Charlie Kenton, a carui viata se invarte in lumea luptelor de box pentru roboti undeva in viitor, mai exact prin anul 2020. Ce surprinde placut este realismul cu care un film semi-SF surprinde lumea din viitorul nu foarte indepartat si cum in pofida faptului ca omul nostru traia intr-o lume fara suflet (cea a robotilor), el, om 100%, isi pastreaza caracteristicile umane care ne deosebesc de tot ce traieste sau se misca pe planeta noastra.

Cu un copil ce i-a revenit pe cap in urma mortii unei iubiri mai vechi, omul nostru, dator vandut in fata majoritatii organizatorilor de lupte pentru roboti, trebuie sa gaseasca de nicaieri o sursa de venit – un robot pe care sa-l scoata la lupta in vederea asigurarii traiului zilnic. In urma unei cautari dintr-un cimitir de fiare vechi, fiul sau Max (interpretat foarte real de catre Dakota Goyo ), are un accident din care scapa cu viata datorita unui robot de generatie veche ce zacea acolo. Copilul se ataseaza de robotul ce pare ca, in afara faptului ca putea copia miscarile pe care le vede, are si un comportament apropiat de cel uman si insista pe langa tatal sau sa il arunce in lupte.

De aici incepe aventura lor pe care nu v-o dezvaluim, va spunem doar ca cei doi impreuna cu robotul cel simpatic ajung departe si ca relatia lor cu robotul ATOM ii apropie creand o legatura tata-fiu de nepretuit.

Filmul este bine primit de criticii ce au reusit sa il vada, premiera lui in SUA fiind abia pe 7 octombrie …

Am iesit de la acest spectacol de tehnologie, efecte, film si emotii foarte incantati ca regizorul Shawn Levy  a stiut sa gaseasca o cale desteapta de a se apropia de sufletul imperfect si supus emotiilor specific oamenilor prin aportul unui robot. Nu e neaparat un film ce se ridica la valoarea lui E.T., dar nici departe nu e, de aceea va recomandam sa mergeti sa-l vedeti pentru ca merita! Veti iesi de la el exclamand ca noi: am vazut un film surprinzator de bun data fiind tema propusa!

Vizionare placuta!

… in rest sunt bine, sanatoasa

Mi s-a atras atentia pe email ca n-am mai scris demult si ca ar trebui sa mai spun ce fac…

Pai ce sa fac? Am avut o vara destul de linistita (poate prea linistita). Dezavantajul cand pleci in concediu in luna iunie este ca dupa aceea stai toata vara in Bucuresti … Si nu cred ca o sa mai fac chestia asta

Dupa ce ne-am intors din Thassos n-am mai plecat nicaieri, cu exceptia weekend-ului de la sfarsitul lui august cand am fost in Vama Veche. In plus, eu mi-am schimbat jobul si in perioada de preaviz (adica aproape toata luna august), nu m-a lasat corporatia sa-mi iau concediu. Drept pentru care ultima luna de vara a trecut greu de tot, mai ales ca ma duceam la birou mai mult ca sa am de unde veni …

Si ca tot spuneam ca mi-am schimbat jobul … De fapt nu am schimbat decat firma, rolul meu e acelasi. Avantajul este ca ajung mult mai repede la birou (merg doar 2 statii cu metroul) si ca am scapat de un mediu extrem de rigid si frustrant pentru mine. Deocamdata situatia pare mai roz, dar e prea devreme sa ma pronunt (am inceput de la 1 septembrie).

In rest nu s-a intamplat nimic deosebit, a fost o vara linistita dupa cum spuneam mai sus. Am iesit mult in parc, la terase, am suportat cu stoicism caldura, am mers la strand, am copt vinete de 3 ori pe canicula ( ) si cam atat. Nimic interesant. Poate de aceea nici nu am mai simtit nevoia sa scriu pe blog. Nu stiu daca mai intereseaza pe cineva sa afle ca am facut eu 3 feluri de mancare in weekend-ul asta (mancare de pui cu dovlecei, budinca cu branza la cuptor si friptura cu orez cu ciuperci …).

Hai ca poate daca am spart gheata o sa-mi revina cheful de scris in toamna asta.

Pe curand!

Dupa un drum de aproape 12 ore am ajuns pe “Insula de smarald”. Vila unde suntem cazati este chiar pe malul marii, camera este imensa (3 paturi + o canapea, kichineta si baie). Vremea este superba, iar marea …. Well, cam asa arata marea … Albastra – turcoaz, limpede si calda …

Astazi am fost la “Paradise Beach”, cea mai frumoasa plaja de pe insula. Inca nu am descarcat pozele, dar pot sa va spun ca e de vis. Nisip fin si alb, o mare calda, albastra, limpede, calda si cu valuri … Iar in jur numai munti, acoperiti cu verdeata. E raiul pe pamant. Din pacate accesul la net este destul de limitat (nu avem la vila, acum sunt pe o terasa, pe malul marii si ne-am conectat pe reteaua de aici), asa ca nu pot posta mai mult si mai des.

Oricum, pana acum totul a fost foarte frumos. Ne bucuram in continuare de vremea superba (azi a fost un cer albastru, fara nici un nor).

Va pupam din Thassos. Revenim cu impresii.

xoxo

Hai ca incep sa ma linistesc putin.

A fost asa un iures dupa ce mi-am cumparat casuta, ca n-am mai avut timp de blog.  N-am avut timp sa scriu despre cum e sa ai locul tau, cum e sa stii ca poti sa faci ce vrei in el, sa-l mobilezi cum doresti si sa-l vopsesti in portocaliu daca asa ai chef

Bref, senzatia pe care o am in casa aceea micuta este nemaipomenita. Imi place bucataria mea micuta, care va avea candva o mobila cu putin rosu.    Sau niste faianta portocalie … I haven’t decided yet Imi place camera mea plina cu dulapuri, imi place baia care va deveni, cel mai probabil, vernil. Sau lila. Imi place ca pot sa merg la cumparaturi in Bricostore si pot sa ma vait de preturile la gresie sau obiecte sanitare

Dar …

Am cumparat o usa metalica. Aseara a fost si montata. Cu peripetii, pentru ca in Romania oamenii sunt neseriosi. Daca iti spun ca vin la o ora, isi inchid telefoanele la acea ora si se duc acasa. Desi usa mea era platita de duminica. A trebuit sa mearga Dorin la magazinul respectiv si sa se certe cu ei pentru un lucru pe care eu il platisem si mi se facuse o programare.

Am mers la Directia de impozite si taxe a sectorului 2. Am depus o cerere si niste acte pentru a se schimba proprietarul casei in evidentele lor si am primit inapoi un biletel in care mi se scrie ca trebuie sa ma prezint din nou acolo peste o luna … Why? Habar n-am.

Am ajuns si la Enel pentru a trece contractul de energie electrica pe numele meu. Am stat 2 ore la coada pentru a lasa o copie a contractului de casa si una de buletin. Contractul de energie cica sa trec eu alta data sa-l iau pentru ca era deja tarziu si functionara voia sa plece acasa. Mi-a venit randul dupa terminarea programului si se facuse 8 seara … Totusi, e un lucru atat de banal sa schimbi un titular. De ce dureaza atat de mult? In 2 ore au fost “rezolvati” vreo 6 clienti … In fine.

Mai am de mers la “cablu&internet”. Se va rezolva si asta, cumva, candva.

Si pe langa asta ne-am apucat de sport! De 2 ori pe saptamana alergam pe banda, biciclim si facem abdomene. E greu pentru ca nu sunt obisnuita cu asta, dar senzatia de dupa sala este priceless. Luna asta o sa tragem de “fiare” pentru ca vrem sa fim in super forma. Plecam iar la greci! Uite aici.

Mno, cam atat pentru azi. Va multumesc frumos pentru felicitarile si urarile de la postul precedent si imi cer scuze ca n-am avut timp sa va raspund mai devreme.